Neomarxismul

Critici aduse marxismului:

1) Supra-concentrările asupra relaţiilor economice (considerate de Marx a fi cele mai importante relaţii la baza societăţii) a dus la apariţia anumitor critici:

a) Marxismul este acuzat a fi determinat din punct de vedere economic. Asta înseamnă că marxiştii exagerează peste măsură cu importanţa acordată relaţiilor economice; se consideră că aceste relaţii determină forma adoptată de toate celelalte relaţii (familie, educaţie, prietenie, credinţă, etc)

b) Datorită concentrării asupra relaţiilor economice şi a conflictelor, marxiştii au tendinţa ori de a trece cu vederea alte forme de conflict (non-economice), sau să încerce să explice aceste conflicte având în cele din urmă rădăcini economice.

Feminiştii absoluţi spun că rădăcina problemelor dintre bărbaţi femei nu este una de natură economică, ci mai degrabă una patriarhala.

2) Interpretarea subiectivă a indivizilor este slab accentuată privind modul în care oamenii privesc şi acţionează în viaţa socială.

3) Capitalismul, că sistem politic şi economic, a demonstrat că este mai durabil şi mai flexibil decât susţinea Marx. Ce a scris Marx, a fost prea vag şi lăsat pentru o interpretare subiectivă.

4) Multe forme ale neo-marxismului au fost criticate (mai ales de alti marxişti), ca fiind mai mult decât o extremă de stangă a funcţionalismului. În locul societăţii care ar trebui să existe pentru “beneficiul tuturor”, Jock Young susţine ca mulţi marxişti înlocuiesc ideea cu faptul că societatea există pentru “beneficiul unei clase conducătoare”.

5) Sir Karl Popper critică marxismul pentru faptul că este neştiinţific în metodologia sa. În particular însă, el spunea că marxismul nu este o teorie care poate fi testată şi posibil falsificată, în principal pentru că vede capitalismul înlocuit de comunism ca fiind inevitabil din punct de vedere istoric.

6) În marxism femeile tind să fie marginalizate la periferia majorităţii teoriilor marxiste, probabil datorită faptului că există focalizarea pe relaţiile existente în muncă. Critica nu mai este la fel de validă precum a fost la un moment dat.

Şcoala din Frankfurt a devenit una din cele mai implementate forme ale neo-marxismului. Aceasta a luat naştere la Institutul de Cercetare Socială de la Universitatea din Frankfurt, Germania. Este uneori identificată drept teorie critică, ceea ce înseamnă un tip special de filosofie socială. A adunat laolaltă oameni ce erau severi critici ai capitalismului dar care credeau că marxismul se apropiase prea tare de comunism. Ei credeau că adepţii lui Karl Marx sprijineau doar o selecţie îngustă a ideilor sale.

Una din cele mai importante componente intelectuale ale ultimului secol a fost teoria socială a lui Marx. Bazată pe ideile lui Karl Marx şi Friedrick Engles, mişcarea s-a opus ordinii dominante a societăţii din mai multe puncte de vedere.

În “ Manifestul partidului comunist” (1848) Marx şi Engels argumentează faptul că mijloacele de producţie determină însăşi natura societăţii. Economia se bazează pe toate structurile sociale, inclusiv idei şi instituţii. În sistemele capitaliste profitul conduce producţia şi prin urmare domină forţa de muncă. Grupurile de clase muncitoare sunt oprimate de grupurile care sunt la putere şi beneficiază de profit. Doar când clasele muncitoare o să se revolte împotriva grupurilor dominante, atunci se va obţine eliberarea muncitorului.