Orientarea Profesională în Liceele Timișorene

Introducere

Una dintre priorităţile şcolii româneşti, şi implicit ale societăţii noastre, o constituie orientarea profesională a elevilor. Actualitatea şi importanţa ei nu se reduce numai la pregătirea tinerilor pentru a şti cum să ia o decizie conştientă, liberă şi fermă cu privire la viitorul lor profesional, ci şi la pregătirea şi asigurarea unei forţe de muncă în stare să îndrăgească şi să acopere cu succes toate sectoarele activităţii sociale.

Având în vedere complexitatea tot mai mari a pieţei muncii, este necesar ca elevii să ia decizii realiste în legătură cu viitoarele lor profesii, pentru a aduce contribuţii eficiente la creşterea economică a ţării, pe parcursul întregii vieţi. Pe de o parte, din punctul de vedere al tinerilor, este important ca aceştia să îşi găsească un loc de muncă care să le ofere satisfacţie profesională, iar pe de altă parte, pentru prosperitatea ţării, este esenţial ca sistemul de învăţământ să îi pregătească pe elevi pentru provocările legate de oportunităţi viitoare de angajare şi să ia în considerare dinamica schimbărilor în industrie şi comerţ.

Astfel că, nu sunt deloc exagerate opiniile celor care susţin că o asemenea pregătire trebuie să înceapă din timp deoarece structura învăţământului cere elevilor încă de la sfârşitul gimnaziului să opteze pentru o clasă cu un anumit profil (uman, real, tehnologic, etc.). Gimnaziul este practic perioada când se realizează procesul de preorientare profesională pentru că la sfârşitul acestui ciclu elevul va intra într-un liceu/colegiu/şcoală profesională, iar opţiunea sa trebuie să fie bine pregătită.

Mai ales la clasele terminale ale ciclurilor şcolare (clasele a VIII-a şi a XII-a) munca profesorilor, şi în special al celor diriginţi, a devenit un suport solid al orientării elevilor. Pe lângă informaţiile pe care le primesc, este esenţial ca elevii să ia contact cu diverse sectoare de activitate în vederea consolidării preferinţelor profesionale care stau la baza opţiunilor acestora.

Plecând de la cele prezentate mai sus, prezentul studiu işi propune să-şi centreze atenţia asupra unei probleme importante pentru elevii de liceu în general şi pe cei din anii terminali în particular, orientarea profesională a tinerilor, dar şi să investigheze viziunea educatorilor (profesori) cu privire la felul în care sunt consiliaţi şi orientaţi profesional tinerii din liceele anului 2010.

Şi în România se simte tot mai acut nevoia de orientare a carierei şi de inserţie socio-profesională a viitorilor absolvenţi de liceu, în conformitate cu stadardele europene. Piaţa muncii nu mai înseamnă pentru tinerii români doar România şi mai ales nu se mai rezumă doar la anumite meserii şi profesii practicate până de curând. Se pune astfel problema educaţiei tinerilor într-un mod adecvat, care să le ofere egalitate de şanse cu toţi tinerii europeni.

Pornind de la aceste aspecte, am considerat necesar să subliniem, prin intermediul acestei cercetări, legătura existentă între profesori şi elevi în ceea ce priveşte orientarea profesională.

Lucrarea cuprinde două părţi: una teoretică şi alta practică.

După un capitol introductiv, în care au fost definite principalele noţiuni legate de orientarea profesională, urmează prezentarea particularităţilor problemei analizate : scurt istoric, situaţia orientării profesionale în România, obiectivele, funcţiile, principiile şi factorii care stau la baza acesteia, precum şi importanţa ei în viaţa de zi cu zi.

Partea aplicativă a lucrării prezintă cercetarea efectuată de noi pe un lot de profesori, activând în cinci licee teoretice timişorene. Pentru inveestigarea viziunii profesorilor privind orientarea profesională a fost conceput un chestionar, a cărui rezultate au fost analizate cu ajutorul programului SPSS 17. Scopul cercetării a fost de a determina rolul cadrelor didactice în orientarea profesională a elevilor, iar datele obţinute ne-au relevat o serie de rezultate interesante pe care le-am sintetizat într-un subcapitol aparte (Subcapitolul 3.6: Interpretarea datelor).

Opţiunea unui tânăr pentru o anumită profesie fără nici un sprijin extern este un proces dificil, adesea asociat cu alegeri greşite, ezitări, abandon, amânare, şi toate acestea cu un serios impact asupra viitorului său profesional. Profesia, odată aleasă, este greu de schimbat deoarece schimbarea acesteia implică pierdere de timp şi energie. Din punct de vedere social, abandonarea unei meserii pentru care s-au investit bani şi energie în vederea pregătirii înseamnă pierdere atât pentru individ, cât si pentru societate. De aceea este considerat necesar orice ajutor care poate veni din partea şcolii şi din partea cadrelor didactice care pot sprijini acest proces pentru a se asigura că tinerii iau decizii profesionale potrivite şi pot contribui la asigurarea unei tranziţii uşoare a elevilor de la şcoală către muncă sau formare profesională.

Capitolul 1

Delimitări conceptuale

1.1. Orientare şcolară şi profesională

Acţiunea de orientare şcolară şi profesională a apărut din necesităţi practice fiind menită să contribuie la descoperirea potenţialului vocaţional al individualităţilor umane, îndepliniind un rol cheie atât în asigurarea satisfacţiei personale cât şi în creşterea eficienţei repartiţiei şi utilizării resurselor umane.

În literatura de specialitate găsim o serie de definiţii ale orientării şcolare şi profesionale, precum şi a corelatelor acesteia.

Potrivit lui Norbert Sillamy, orientarea şcolară şi profesională reprezintă „dirijarea unui adolescent sau adult spre meseria sau profesia care i se potriveşte cel mai bine din punct de vedere al aptitudinilor, capacităţilor sau gusturilor sale, ţinându-se totodată seama de posibilităţile de angajare şi de situaţia familială”.