Problematica consumului de droguri în Republica Moldova

Introducere

Narcomania a devenit o problemă serioasă a societeții și capătă proporții tot mai amenințătoare. Tinerii, fără a se gândi la consecințe, își distrug viața, aducând durere și disperare în viața celor apropiați. Cu trecerea timpului, narcomania „întinerește”, iar astăzi vârsta medie a celor care încearcă pentru prima dată drogurile este de 13 ani, iar speranța de viață în rândul persoanelor dependente este de 21 ani.

Până în secolul al XX-lea, practic nu exista nici o interdicție sau restricție privind utilizarea substanțelor narcotice. Doar după conștientizarea tuturor consecințelor teribile ale narcomaniei, oamenii din întreaga lume, care nu sunt indiferenți față de caeastă problemă, au lansat o campanie pentru a permite utilizarea drogurilor numai în scopuri medicale (ca analgezice).

În fiecare an cca 800-1000 tineri încep să consume droguri și alte substanțe care acționează asura psihicului, necesitând implicarea programelor de profilaxie și tratament antidrog.

Pe acest fond, este necesar de a realiza cercetări, atât asupra cauzelor creșterii consumului de droguri, cât și a consecințelor sale în plan social, pentru a diminua acest fenomen. De asemenea un lucru foarte important il considerăm formularea unor strategii și politici naționale adaptate la condițiile socioculturale și tradiționale pentru a stopa creșterea consumului de droguri în rândul adolescenților.

Obiectul cercetării îl constituie problematica consumului de droguri în rândul adolescenților.

Scopul lucrării este de a studia opinia publică , din perspectiva consumului de droguri în rândul adolescenților precum și evidențierea influenței altor grupuri sociale.

Ipoteza cercetării: Presupunem că adolescenții au o atitudine negativă vizavi de narcomanie.

Pentru realizarea scopului propus și verificarea ipotezei lansate au fost evidențiate următoarele obiective:

1. Definirea noțiunilor-cheie cum sunt: „drog”, „narcomanie”, „dependență”

2. Determinarea tipologiilor de substanțe narcotice.

3. Identificarea daunelor provocate de droguri.

4. Studierea situației problematice a consumului de droguri la adolescenți

5. Cercetarea opiniei publice privind fenomenul narcomaniei.

Metodele de cercetare:

- Metode teoretice: analiza literaturii de specialitate, sindeza, deducția, generalizarea.

- Metode empirice: chestionarea.

Conceptualizare

Narcomania sau abuzul de droguri este interpretat ca fiind utilizarea unui drog psihoactiv într-o cantitate suficientă pentru a provoca utilizatorului vătămare fizică, mentală, emoțională sau socială.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române explică termenul de „narcomanie” ca o stare patologică ce se manifestă prin atracție permanentă pentru substanțe narcotice.

Din ambele definiții deducem că la baza lor stă un alt termen, cel de „drog” și „substanță narcotică” care sunt echivalente. Astfel, pentru o abordare corectă este necesar de a decodifica esența acestror noțiuni-cheie.

Termenul „drog” are mai multe accepțiuni. În sens larg desemnează orice substanță, naturală sau artificială, care prin natura sa chimică determină alterarea funcționării unui organ. În sens restrâns se referă la substanțe care provoacă toleranță și dependență. În limbaj uzual, acest termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale. Cu alte cuvinte, drogul este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosință se transformă în obicei și care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziția și gândirea, percepția, starea de conștiință, modificând imaginea asupra realității înconjurătoare.

O altă noțiune care caracterizează fenomenul de narcomanie este „dependența”. Dependența este o noțiune generalizată, există persoane dependente de internet, de fast food, și asta deoarece orice substanță care îți induce o stare mai mult sau mai puțin falsă de bine, își activează un sistem de recompensare al creierului care eliberează anumite subsanțe precum dopamina sau serotonina responsabile pentru starea ta de spirit. Acest tip de dependență se numește dependență psihică. Dependența fizică implică sevrajul care intervine odată cu retragerea substanței, acest tip de dependență îl găsim în rândul drogurilor grele (heroina, amfetamina, metadona, cocaina, etc.). Dependența apare drept ca urmare a utilizării continue și compulsive a unui drog.

De droguri, omenirea știe deja de mult timp. În Orientul Mijlociu, despre proprietățile „seminței de bucurie” (macul de opiu), se știa încă din anul 5000 î.e.n. În China, cânepa era folosită ca medicament din anul 2700 î.e.n. Indienii din America Centrală și de Sud mestecau frunze de Coca (unul din modurile de folosire a cocainei), de la mijlocul mileniului al treilea î.e.n. Europenii au aflat, pentru prima dată, de opiul și hașișul larg răspândite în Est datorită călătoriilor – Marco Polo și alți marinari.

Drogurile de care se abuzează frecvent se împart în câteva categorii mari:

Deprimante ale sistemului nervos central (SNC): pastile de dormit și medicamentele anxiolitice, barbituricele.