Viata si Opera lui Emile Durkheim

Extras din proiect Cum descarc?

David Emile Durkheim este cel mai renumit sociolog francez, mult timp recunoscut drept fondatorul functionalismului, dar mai revendicat de autoritati in domeniul structuralismului, sociolingvisticii si postmodernismului. S-a nascut din parinti evrei, la Epinal, Franta, pe data de 15 aprilie 1858. Familia sa punea mare accent pe traditia religioasa, astfel, Emile a studiat ebraica si doctrina talmudica. A absolvit scoala normala superioara si a reusit la doua bacalaureate: unul in litere (1874) si celalalt in stiinte (1875). Si-a sustinut doctoratul in filosofie cu teza ,,Despre diviziunea muncii sociale", insotita de o teza complementara despre contributia lui Montesqieu la construirea stiintei sociale. Intre 1885-1886 studiaza stiintele sociale in Paris, apoi in Germania, sub conducerea lui Wundt. Dupa intoarcerea din Germania publica intr-o revista filosofica trei articole: ,,Studii recente asupra stiintelor sociale", ,,Stiinta pozitiva si morala in Germania" si ,,Filosofia in universitatile germane". Din 1882 preda la doua licee din provincie, iar in 1887, Durkheim este remarcat de Louis Liard si devine profesor de pedagogie si stiinta sociala la Universitatea din Bordeaux- acesta fiind primul curs de sociologie predat intr-o universitate. In toamna anului 1887 se casatoreste cu Louise Dreyfus. In 1902 este numit lector in Stiintele educatiei la Sorbona si profesor titular de pedagogie in 1906, cand va preda si sociologia. In acelasi an preda si la catedra de pedagogie a facultatii de litere din Paris. In 1913, catedra sa primeste titlul de "chair de sociologie" de la Sorbonne. Alaturi de colaboratorii sai, Marcel Mauss, Paul Fauconnet, fratii Bourgin, Henri Hubert, infiinteaza in 1898, ,,Annee sociologique", prima revista de stiinte sociale din Franta, in care publica regulat articole pana la moartea sa. 
Lovit de moartea unicului sau fiu, Durkheim se stinge din viata pe 15 noiembrie 1917, la 59 de ani. Emile Durkheim este considerat fondatorul scolii franceze de sociologie, avand cea mai importanta contributie in stabilirea academica a sociologiei ca stiinta si acceptarea acesteia in cadrul stiintelor umaniste. Realizarile sale stiintifice sunt foarte vaste si pe langa numeroase articole si recenzii critice, el a publicat: ,,Diviziunea muncii sociale,, (1893), ,,Regulile metodei sociologice" (1895), ,,Sinuciderea" (1897), ,,Formele elementare ale vietii religioase"(1912). Dupa moartea sa sunt publicate urmatoarele lucrari: ,,Educatia morala" (1923), ,,Sociologia si filozofia" (1925), ,,Socialismul" (1928) si ,,Evolutia pedagogica in Franta" (1938).
Unii au sugerat ca Durkheim a fost o victima a antisemitismului din viata intelectuala franceza. Este la fel de adevarat ca incapatanarea sa de a proclama sociologia drept cea mai importanta dintre stiintele sociale i-a atras multi dusmani in domeniul educational, iar cariera sa este presarata de aprigi controverse cu cei care-i respingeau viziunea asupra sociologiei. Durkheim este in cautarea perseverenta a bazelor morale si sociale ale societatii industriale aflate in zorii ei. Intr-o biografie selectiva, Steven Lukes identifica conceptele cheie, dihotomiile si argumentele cuprinse in mostenirea durkheimista. "Constiinta colectiva", "reprezentari colective" si "fapte sociale" sunt concepre care argumenteaza pentru caracterul distinctiv al sociologiei in raport cu alte stiinte sociale. Raymond Aron supune sistematic toate operele majore ale lui Durkheim unor critici de-a dreptul salbatice, in cartea sa "Les etapes de la pensee sociologique" vol. II (1967).
Pentru Durkheim sociologia studiaza faptele sociale, elemente ordonatoare, coercitive pentru individ si exterioare acestuia. Esenta societatii, fiind o chestiune de ordine normativa, exterioara individului, se exprima cel mai bine prin drept. Una dintre fatetele teoriei lui Durkheim este cu siguranta conceptul de integrare. Integrarea este prezenta in toate cercetarile conduse de Durkheim si este un concept cheie pentru sociologia educatiei si a familiei, doua institutii care contribuie la socializarea indivizilor. In lucrarea care este totodata si teza sa de doctorat, "Diviziunea muncii sociale" (1893), Durkheim spune ca "moral este tot ceea ce produce solidaritate sociala" (pag. 53). Ordonarea functionala a societatii in concordanta cu competentele profesionale ale indivizilor este chiar ordinea corporativa a societatii. "Suntem obligati sa consideram diviziunea muncii (care are la baza profesia) dintr-un nou punct de vedere. Din aceasta perspectiva, castigurile economice propriu-zise ce rezulta de pe urma diviziunii muncii conteaza mult mai putin in fata componentei morale a acesteia, principala functie a diviziunii sociale a muncii fiind aceea de a crea intre doua sau mai multe persoane un sentiment de solidaritate." (pag 19). Sursa moralitatii in societatile moderne nu poate fi, din aceasta perspectiva, decat competenta profesionala relationata functional cu alte competente profesionale, in cadrul diviziunii functionale a muncii. Durkheim aduce in discutie natura si cauzele evolutiei societatilor moderne spre o mai mare diferentiere a functiilor sociale, ridica problema originii ordinii sociale, contesta explicatiile artificiale, prin conventie, si propune o teorie bazata pe norma si sanctiune, ca fiind conditiile initiale ale oricarei existente in societate.


Fisiere in arhiva (1):

  • Viata si Opera lui Emile Durkheim.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Proiecte.ro.


Descarca aceast proiect cu doar 5 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!