Violența la Televizor

• Introducere

Nimeni nu poate nega faptul că televiziunea ocupă un loc foarte important în viaţa

oamenilor . Aproape în fiecare gospodărie există cel puţin un televizor şi aproape că nu există persoană care să nu se uite la televizor .

Dintre toate mijloacele media , televiziunea este principalul şi cel mai accesibil mijloc de informare . Prin urmare , programele tv pot influenţa relativ uşor comportamentul şi atitudinile oamenilor şi mai ales ale copiilor si adolescenţilor care nu şi-au format încă un sistem de valori . De accea , ideile şi valorile promovate de televiziune au o importanţă crucială in dezvoltarea ulterioară a copiilor . Televiziunea influenţează şi formarea opiniilor şi atitudinilor oamenilor maturi , majoritatea dintre ei îşi formează o opinie în legătură cu o anumită problemă in funcţie de informaţiile oferite de programele tv . De altfel , conform unui studiu realizat în perioada 6 – 28 septembrie 2007 de către institutul de cercetare INSOMAR la cererea Consiliului Naţional al Audiovizualului , televiziunea domină preocupările culturale si informaţionale ale românilor in proporţie de 82% .

O problemă generală şi de importanţă majoră generată de televiziune o constituie prezentarea a foarte multe acte violente . În întreaga lume există aproximativ 4000 de studii pe această temă , violenţa în televiziune fiind un subiect controversat şi de care opinia publică a fost întotdeauna preocupată .

Rezultatele unor studii realizate în Franţa şi Statele Unite ale Americii au arătat că peste 50% din programele tv analizate conţineau scene de violenţă . Din păcate , canalele de televiziune din ţara noastră se situează pe o poziţie negativă în raport cu cele americane şi europene în ceea ce priveşte violenţa , iar această tendinţă de a promova scenele de violenţă pare sa se accentueze tot mai mult . Acest lucru nu se datorează faptului că lumea a devenit mai violentă , pentru că lumea a fost mereu violentă ;chiar si Biblia conţine scene de violenţă , chiar şi poveştile pentru copii conţin violenţă ( Feţii – Frumoşi omorau zmei , le taiau capetele etc ) , insă violenţa avea un scop , acela de a face dreptate şi de a pedepsi răul . În zilele noastre , însă , mediatizarea şi promovarea violenţei a devenit mai puternică , iar violenţa a devenit sursă de amuzament şi divertisment . Aproape că nu mai există program tv care să nu conţină scene de violenţă , începând cu ştirile , filmele , emisiunile de divertisment şi terminând cu desenele animate.

Un studiu realizat de Anca Velicu (Sociologie românească , p. 84 – 89) privind violenţa la care este supus un copil care se uită la desene animate a relevat faptul că frecvenţa scenelor de violenţă la două posturi de desene animate a fost de mai mult de o scenă pe minut , ceea ce este extraordinar de mult . De altfel , numeroase studii au confirmat accentuarea comportamentelor agresive ale copiilor care au urmărit emisiuni cu conţinut violent . Este de menţionat aici cazul unui băieţel care a fost refuzat de trei grădiniţe din cauza faptului că era foarte agresiv în relaţiile cu ceilalţi copii şi îi ameninţa pe aceştia folosind replici din desenele animate .

Accentuarea comportamentului agresiv este observabilă şi în cazul adolescenţtilor,aceştia urmărind programele tv în proporţie de peste 53% mai mult de trei ore pe zi . Prin urmare , copiii şi adolescenţii sunt influenţaţi cel mai mult de violenţa la care sunt expuşi , având tendinţa să imite ceea ce văd la televizor . La acest lucru contribuie şi promovarea de către televiziuni a ideii că actele agresive sunt mijloace de a obţine ceea ce îţi doreşti fără a fi pedepsit . Chiar si adulţii sunt tentaţi să imite comportamentele violente văzute la televizor , mai ales datorită faptului că violenţa nu este blamată si pedepsită , ci mai curând ‚încurajată .

Un studiu realizat de Center for Communication Policy din Los Angeles a relevat principalele elemente negative ale programelor tv care încurajează violenţa : prezentarea unor personaje atractive implicate în actele de violenţă , fie ca agresori , fie ca victime ; folosirea în exces a armelor ; absenţa oricăror sancţiuni ; evitarea prezentării consecinţelor reale ale violenţei . În consecinţă , violenţa nu mai este percepută de către public ca fenomen deviant şi negativ , ci ca un mijloc de a obţine beneficii sau ca un mijloc de amuzament .

Efectele expunerii îndelungate la violenţă sunt de asemenea foarte grave : desensibilizarea (până şi copiii ajung sa fie indiferenţi în faţa unei scene de violenţă , ba chiar se şi amuză ) ; imitaţia (atât adulţii , cât şi copiii şi adolescenţii au tendinţa să folosească comportamentele violente observate în relaţiile cu ceilalţi ) ; frica (fiind permanent expuşi la scene de violenţă , oamenii dobândesc sentimente de teamă si nesiguranţă ) ; perceperea violenţei ca pe un mijloc de divertisment şi nu ca pe un fenomen deviant .

Dinu Hanibal Dumitraşcu (Sociologie Românească , p. 135-146 ) susţine că procesul de imitare a comportamentelor violente văzute la televizor se realizează în mai multe etape , etape descrise de Melvin L. Defleur şi Sandra Ball-Rakeach (1999) . Aceste etape sunt :