Analiza statistică a nivelului de trai la nivelul țărilor din Uniunea Europeană pe anul 2019

1. Introducere

Este dificil să ne imaginăm ceva mai interesant decât nivelul de trai, o chestiune care este subiectul gândurilor de zi cu zi ale oamenilor. Ideea existentă a standardelor de viață este, totuși, plină de contrast, conflicte și chiar contradicții. Fără o definiție generală, viziunile diverse diferă și constituie o unitate fragmentată. Bennett (1937) a exprimat ideea că nivelul de trai este extrem de complex și un concept foarte dificil de înțeles. Cottamand Mangus (1942) a fost de acord cu această idee.

Potrivit acestora, unele definiții ale nivelului de trai se concentrează mai mult pe consumul material, în timp ce altele pun accent pe mulțumire. Cu toate acestea, nu există o definiție stabilită care să fie acceptată de toți fără excepție. Există un număr mare de diferențe fundamentale în metodele de evaluare ale nivelului de trai și al calității vieții aferente. Cu toate acestea, doar unele dintre acestea au credibilitate reală. S-ar putea să fii bogat, dar nu ești mulțumit. Ești mulțumit, dar nu ești capabil să duci genul de viață pe care ți-l dorești. Poți avea acea viață, dar nu ești fericit. Poți fii fericit, dar îți lipsesc alte lucruri. Pe scurt, subiectul standardului de trai este foarte complex.

Această lucrare își propune să evalueze puterea explicativă a indicatorilor selectați ai nivelului de trai, să evidențieze diferențele și relațiile lor. Obiectivul nostru principal este de a sugera și analiza factori care ar trebui incluși în evaluarea nivelului de trai.

2. Prezentarea fenomenului economic

Definirea nivelului de trai

Cele trei definiții principale, și uneori contradictorii, ale Nivelului de trai sunt (1) utilitatea vieții (Pigou 1952); (2) furnizarea economică sau „opulenta”, care măsoară cantitatea și calitatea mărfurilor pe care individul este liber să le folosească (Deutsch și Silber 1987); și (3) un tip de libertate, adică de a fi liber de a face ceva, capacitatea de a trăi bine pentru o anumită clasă socioeconomică într-o anumită zonă geografică (Sen 1984). Dintre acestea, ultima este cea mai completă și complexă definiție; cu toate acestea, în practică, guvernele și instituțiile tind să utilizeze a doua abordare, deoarece este mai ușor să obțineți date pentru aceasta.

În conceptia lui Krugman și Wells (2012), termenul de nivel de trai este folosit pentru exprimarea condițiilor în care trăiește o persoană sau națiune și pe care acestea ajută, de asemenea, să le creeze. Acest concept a dezvoltat treptat diverse definiții care sunt determinate în primul rând de disciplina în care a fost creată o anumită definiție. Consecvența nu există nici măcar în cadrul disciplinei. Standardul de viață este adesea asociat și uneori confundat cu calitatea vieții și prosperitatea. Principalele discipline care se ocupă de problemele standardelor de viață sunt în primul rând economia, apoi sociologia și psihologia. Din punct de vedere economic, nivelul de trai este măsurat în termeni materiali, mai ales la nivel de stat (venit, consum și șomaj).

Studii comparative între diferite țări sau regiuni sunt efectuate frecvent pentru a studia contextul lor economic sau social, unde utilizarea unor indicatori precum Produsul Intern Brut (PIB) sau Venitul național brut (VNB) este obișnuită (Mochón, 2010). Acești indicatori au fost concepuți pentru a explica creșterea economică și nu pentru a măsura dezvoltarea sau bunăstarea (Peterson, 2017). Multe aspecte, cum ar fi inegalitatea și genul, nu sunt incluse în PIB sau în VNB. Instituțiile internaționale au dezvoltat o serie de indicatori alternativi pentru a reflecta mai bine complexitatea standardului de viață sau a calității vieții într-o țară (ONU, 2016; OCDE, 2017; Eurostat, 2018a).

Indicele de dezvoltare umană, abreviat ca HDI (Human Develpoment Index), este un indice compozit rezumat care încorporează măsuri statistice ale speranței de viață, alfabetizării, nivelului de educație și PIB-ului pe cap de locuitor, calculate de Națiunile Unite (ONU) în cadrul Programului ONU pentru Dezvoltare. Măsoară realizările medii ale unei țări în trei aspecte de bază ale dezvoltării umane: sănătatea, cunoștințele și un nivel de viață decent.

Eurostat folosește clasificarea IDU 2006 ca bază pentru gruparea țărilor după nivelul de dezvoltare și calculează HDI cu ajutorul următorilor indicatori:

Indicele de dezvoltare umană - PIB/cap de locuitor

- Speranța de viață

- Gradul de alfabetizare

- Nivelul de educație.