Anchetă statistică privind gradul și modalitățile de utilizare a internetului în localitățile din Județul Suceava

1. Definirea temei de cercetare

De ceva vreme se tot vorbeşte despre Internet, despre poşta electronicã, despre informaţii, despre baze de date accesate prin intermediul Internetului, despre kackerii care au “spart” coduri, despre şcoli, instituţii şi întreprinderi conectate la Internet, despre oameni care vor sã fie conectaţi la Internet, sau despre persoane care sunt deja conectate, dau o grãmadã de bani pe un abonament la Internet şi pe facturi telefonice încãrcate.

Internetul este un fel de bazã de date giganticã, rãspânditã la nivelul întregii lumi, în care poţi gãsi informaţii şi servicii de toate tipurile, accesibile de la orice calculator conectat la reţea.De acasã sau de la serviciu, de la liceu sau de la facultate, pornind un calculator şi formând doar un numãr local de telefon ne putem conecta la cel mai mare sistem informatic din lume.

De fapt Internetul este o reţea de reţele. Prin intermediul calculatorului putem accesa ca utilizatori un alt calculator, numit remote computer (calculator de la distanţã); acesta se poate afla la mii de kilometrii depãrtare, însã, cu toate acestea, putem rula programe de pe el ca şi cum s-ar afla in aceeaşi încãpere cu noi. Putem cãuta biblioteci de programe oriunde în lume şi putem sã luãm de acolo tot felul de programe şi sã le aducem în calculatorul nostru.Odatã conectat la Internet, calculatorul devine o extensie a ceea ce apare ca un calculator gigant, un calculator cu ramuri pretutindeni în lume. În realitate, calculatorul cominicã simultan cu un alt calculator sau cu milioane de calculatoare din lume. Zeci de mii de reţele pretutindeni pe globul pãmântesc se interconecteazã, schimbând informaţii între ele; milioane de oameni folosesc acest sistem în fiecare zi.

Resursele pe care Internetul le oferã utilizatorului final sunt imense. Acestea se schimbã chiar zilnic, aşa cum şi noile tehnologii informatice le iau locul celor vechi.

Istoria Internetului: Prin anii 1960, în cadrul Departamentului de Apãrare din SUA a apãrut şi s-a dezvoltat reţeaua ARPANET (Advanced Research Projects Agency NETwork). Reţeaua era conceputã astfel încât, dacã o parte din reţea era distrusã, informaţiile puteau sã fie transmise pe alte rute. În anul 1973 reţeaua ARPANET a stabilit legãturi şi cu calculatoarele din Anglia şi Norvegia, devenind o reţea internaţionalã. Tot în aceastã perioadã, în scopul unor schimburi de informaţii ştiinţifice, au fost conectate şi supercalculatoarele din universitãţile şi companiile mari. În 1977, la reţeaua ARPANET s-a adãugat serviciul de poştã electronicã, iar în anul 1983 protocolul NCP (Network Control Protocol) a fost înlocuit cu protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) care permite interconectarea unor reţele diferit, atât de tip LAN cât şi de tip WAN. În anul 1983, din reţeaua ARPANET s-a desprins reţeaua militarã Milnet. Parte care a rãmas din ARPANET a fost destinatã cercetãrii şi învãţâmântului. Ea a stat la baza reţelei Internet astãzi. La început s-au conectat la ea şi celelalte reţele comerciale şi necomerciale care se dezvoltaserã pânã atunci. Începând din 1990, reţeaua obţinutã prin interconectarea mai multor reţele de tipuri diferite a fost deschisã pentru toatã lumea, atât pentru companiile comerciale şi universitaţi, cât şi pentru persoanele particulare care folosesc calculatoarele de acasã. Reţelei i s-a adãugat noi servicii, ca de exemplu, serviciile de informare Gopher în 1991 şi World Wide Web în 1992. În 1994, a fost lansat un nou protocol de reţea Ipng (IP next generation) pentru transmisii de date, voce şi imagini care asigurã securitatea informaţiei. Reţeaua Internet s-a dezvloltat foarte rapid, ajungând ca în 1997 peste 134 de ţãri sã fie conectate la ea. Dacã în 1983 erau conectate la reţea doar 562 de calculatoare, în 1994 erau 221.700 calculatoare, iar în 1997 s-a ajuns la 16.146.000 de calculatoare.

Datoritã Internetului utilizatorul are acces la urmãtoarele servicii:

Comunicare. Utilizatorii pot comunica între ei prin scris sau chiar prin vorbit. Pot trimite mesaje sau participa la dezbateri care îi intereseazã.

Informare. Utilizatorul are acces la fişierele cu informaţii stocate pe serverele din reţea (informaţii despre artã, galerii, muzee )

Transfer de fişiere. Utilizatorul poate copia pe calculator fişiere de pe alte calculatoare. Aceste fişiere pot conţine programe pentru jocuri, muzicã, pentru utilizarea mai eficientã a Internetului; copierea fãcându-se gratuit sau contra cost.

Acces la distanţã. Utilizatorul are acces la un alt calculator de la distanţã şi îl poate utiliza ca pe propriul calculator.

Servicii comerciale. Utilizatorul poate folosi unele calculatoare din reţea pentru a face cumpãrãturi, pentru a afla diferite informaţii utile (orarul trenurilor, al avioanelor), pentru rezervarea biletelor, pentru a primi diverse sfaturi (economice, medicale )

Poşta electronicã. E-mail. Utilizatorul poate folosi reţeaua Internet pentru a coresponda prin email-uri (scrisori electronice).

2. Stabilirea obiectivelor cercetarii

In elaborarea planului de cercetare un rol deosebit de important il are stabilirea obiectivelor cercetarii, care vor avea o influenza definitorie in alcatuirea concisa a chestionarului. Plecand de la aceasta ipoteza , au fost stabilite o serie de probleme concrete urmarite in cadrul cercetarii,cum ar fi:

-determinarea gradului de cunoastere a Internetului;

-stabilirea gradului de utilizare de catre oameni a Internetului;

-identificarea motivelor pentru care oamenii utilizeaza internetul;

-stabilirea varstei si pregatirii necesare pt accesarea internetului;

-identificarea aspectelor pozitive si negative a utilizarii internetului;

-determinarea frecventei de utilizare a internetului;

-identificarea opiniei oamenilor privitoare la calitatea serviciilor de Internet din localitate.

3. Identificarea ipotezelor si a variabilelor studiului

Obiectiv: Determinarea gradului de cunoastere a serviciilor oferente de catre Internet.

Ipoteza: Persoanele mai in varsta sunt mai putin familiarizate cu serviciile prestate de Internet insa persoanele mai tinere, inclusiv copii cunosc in mare masura si acceseaza frecvent serviciile oferite de Internet.

Variabila conceptuala: Gradul de cunoastere reprezinta masura in care o persoana cunoaste serviciile oferite, dupa localitatea de domiciliu si caracteristicile acestuia.

Variabila operationala: Gradul de cunoastere a serviciilor oferite de Internet catre abonati variaza de la necunoastere totala pana la o foarte buna cunoastere, cu variante intermediare.

Obiectiv: Cunoasterea opiniei abonatilor la Internet cu privire la calitatea serviciilor oferite.

Ipoteza: Serviciile oferite de Internet sunt destul de bune.

Variabila conceptuala: Calitatea unui serviciu exprima principalele caracteristici care confera satisfacerla unor nevoi la un grad de confort si usurinta marit fata de cele similare oferite de celelalte companii.