Influența Venitului și a Educației asupra Încrederii în Democrație

Influenţa venitului şi a educaţiei asupra încrederii în democraţie

Abstract

Vastele si diversele studii ale literaturii de specialitate pe această temă au aratat adesea existenţa unei legaturi stranse între încrederea acordată democraţiei şi venitul sau educaţia cetăţeanului. Aceste studii ne-au trezit interesul de a cerceta dacă venitul respectiv educaţia influentează încrederea în democraţie, în randul populaţiei taiwaneze.Prima ipoteză nu s-a confirmat, în sensul ca am observat inexistenţa unei legaturi între venitul taiwanezilor şi încrederea în democraţie, în schimb existentă o relaţie între educaţie şi încrederea în democraţie.

Cuvinte cheie: încredere în democraţie, venit, educaţie.

Introducere

Taiwanul este o minune a transformării şi tranziţiei care a trecut prin războie si piedici puse de către China. Este important să observăm care sunt factorii care au ajutat transformarea şi dezvoltarea acestui stat asiatic. Este curios de analizat dacă democraţia din Taiwan este susţinută de progresul economic al statului, deci de bunăstarea cetăţenilor şi /sau de nivelul de educaţie al populaţiei. Interesul nostru pentru această temă fost trezit oarecum de trecutul Taiwanului şi de către situaţia actuală. Aşadar ne propunem în acest studiu să analizăm pe baza datelor făcute publice de către Institutul de Sociologie, Academia Sinica numit « Taiwan Social Change Survey, legătura dintre venit şi încrederea în democraţie şi dintre educaţie şi nivelul încrederii în democraţie.

Bază teoretică

Literatura ştiinţelor politice în domeniul democraţiei este foarte vastă. Democraţia a corelată cu o serie de variabile pentru a vedea în ce masură stabilitatea şi încrederea democraţiei depinde de astfel de variabile. Printre aceste variabile se numără şi venitul sau nivelul de educaţie.

Edward N. Muller în articolul său "Economic Determinants of Democracy" afirmă că cercetarea cantitativă transnaţională asupra determinanţilor economici ai democraţiei află constant că nivelul de dezvoltare economică al unei ţări este puternic si pozitiv asociat cu măsura în care sistemul politic manifestă proprietăţi ale democraţiei. Totodată, în abstractul său, remarcă faptul că relaţia între nivelul de dezvoltare economică şi nivelul democraţiei găsită în majoritatea cercetărilor pe mai multe ţări implică că cele mai mari câştiguri în democraţii le au acele ţări cu un nivel intermediar de dezvoltare. În perioada 1960-1970, pentru ţările cu un nivel mediu de venit era mai probabil să înregistreze declinuri în democraţie decât creşteri. Autorul explică această anomalie prin ipoteza că inegalitatea veniturilor afectează democraţia şi că acest lucru contraatacă, de multe ori, influenţa pozitivă a dezvoltării economice. Deoarece nivelele intermediare de dezvoltare economică sunt asociate cu cele mai înalte nivele de inegalitate a veniturilor, efectul negativ independent al inegalităţii veniturilor asupra schimbării produse în nivele de democraţie explică declinurile democraţiilor în ţările cu venit mijlociu. Studiul său se bazază pe 58 de ţări.

Un model care explică efectele economice ale extinderii democraţiei şi care are o puternică susţinere empirică este cel care se bazează pe ipoteza înaintată de Lipset, ce preia o ideea a lui Aristotel. Conform acestei ipoteze,, „prosperitatea influenteaza democratia” , doar într-o societate in care saracia este scazuta, participarea la politica va fi inteligentă. Creşterea economică şi un nivel de trai ridicat vor duce la o stabilitate a democraţiei, însa în ţările în care acest lucru nu se întamplă, stabilitatea şi durabilitatea democraţiei este pusă sub semnul întrebării.

Edward N. Muller reia teoria lui Lipset şi îşi fundamentează studiul cu ajutorul ei. Explcaţia pentru efectul pozitiv al dezvoltării economice asupra probabilităţii ca o ţară să-şi stabilizeze şi să-şi menţină democraţia accentuează două variabile interrelaţionate ce intervin׃ cultura politică şi structura socială. Dezvoltarea economică este strâns asociată cu creşterile în educaţie, care, la rândul ei, promovează atitudini politice care conduc la democraţie.

Printre cei care au mai abordat tema impactului dezvoltării economice asupra democraţiei se numără şi Arthur K. Smith cu articolul "Socio-Economic Development and Political Democracy׃ A Causal Analysis". Acest studiu combină o examinare a relaţiei între nivelele socio-economice de dezvoltare şi variaţia în democraţie politică în state-naţiuni, cu o evaluare a anumitor tehnici de modelare care sunt utilizate în prezent în cercetările politice cantitative.

Samuel P.S. Ho, în cadrul articolului "The Economic Development of Colonial Taiwan׃ Evidence and Interpretation", afirmă că economia Taiwanului in cel de-al XIX-lea secol depindea în principal de agricultură, iar majoritatea obiceiurilor sociale semănau cu cele ale Chinei de Sud de unde îsi trage rădăcinele majoritatea populaţiei. Eseul analizează două chestiuni׃ cât de rapid a crescut economia Taiwanului colonial şi cât de semnificativ s-a schimbat structura sa economică şi respectiv, de ce s-a mărit pasul dezvoltării, mai ales în cel de-aldoilea sfert al secolului XX.