Introducere 4 Organizarea politico-administrativa 4 Organele constituţionale de conducere a statului 5 Infrastructura Germaniei 5 Partea I Produsul Intern Brut 7 Produsul Intern Brut per capita 8 Produsul Intern Brut ajustat 10 Cresterea nominala a PIB 10 Structura PIB pe sectoare de activitate 11 Indicele libertatii economice 12 Indicele de perceptie a coruptiei 15 Indicele de competitivitate 16 Ratingul tarii 17 Partea a II-a Populatia 19 Structura populatiei pe varste si medii 21 Speranta de viata 24 Migratiile 27 Forta de munca 28 Bunastarea sociala 32 Indicele de dezvoltare umana 32 Nivelul de trai 33 Analiza inflatiei 35 Rata inflatiei 35 Prognoze 39 Deflatorul implicit al PIB 39 Partea a III-a Sectorul extern 40 Deschiderea comerciala 40 Politica externa 42 Investitiile straine directe 46 Datoria externa 48 Concluzii si recomandari 50 Bibliografie 52
Introducere Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik Deutschland), denumită colocvial Germania (Deutschland, sens literal: „țara germană”), este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizații internaționale importante precum Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE și din zona euro . Suprafața totală a teritoriului țării este de 357.021 km², relieful fiind preponderent muntos. Germania se învecinează cu nouă țări europene: Danemarca, Olanda, Belgia, Franța, Luxemburg, Elveția, Austria, Republica Cehă și Polonia si este pozitionata in Europa Centrala. De asemenea are ieșire directă la Marea Baltică și la Marea Nordului (Oceanul Atlantic). Capitala Germaniei este Berlin, care este si cel mai mare oras al tarii cu 3,4 milioane de locuitori. Comunitatea și limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă ca stat Germania a apărut abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul German, înglobînd partea de nord a Germaniei actuale - Confederația Germană de Nord (dominată de Prusia, în germană: Preußen), apoi Bavaria (în germană: Bayern) precum și diferite alte regiuni, excluzând însă părțile vorbitoare de germană din Austria. Acesta a fost cel de al doilea Reich german, tradus de obicei ca „imperiu”. Primul Reich — cunoscut timp de multe secole sub denumirea Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană — provenea din divizarea Imperiului Franc în 843, existând sub diverse forme până în anul 1806. Cel de-al Treilea Reich (și ultimul) a fost cel al naziștilor; el a durat doar 12 ani, din 1933 până în 1945. Organizarea politico-administrativă Conform Constituţiei, la baza ordinii de stat stau cinci principii: Germania este o republică (1), o democraţie (2), un stat federal (3), un stat de drept (4) şi un stat social (5). De la realizarea Unităţii Germane, la 3 octombrie 1990, Germania se compune din 16 landuri federale. Capitala este oraşul-land Berlin. Landurile diferă semnificativ ca mărime si structură politică. Fiecare land are Constitutie, Parlament si Guvern propriu. Landurile care compun statul German sunt: Baden-Württemberg, Bavaria (Freistaat Bayern), Berlin, Brandenburg, Bremen (Freie Hansestadt Bremen), Hamburg (Freie und Hansestadt Hamburg), Hessa (Hessen), Mecklenburg-Vorpommern, Saxonia Inferioară (Niedersachsen), Renania de Nord-Westfalia (Nordrhein-Westfalen), Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz), Saarland, Saxonia (Freistaat Sachsen), Saxonia-Anhalt (Sachsen-Anhalt), Schleswig-Holstein, Turingia (Freistaat Thüringen). Competenţele federale, referitoare la elaborarea legislaţiei şi la administraţie, se rezumă la acele domenii care, prin însemnătatea şi structura lor, necesită o reglementare unitară pentru întreaga republică. Printre acestea se numără: afacerile externe, apărarea, finanţele, comerţul, precum şi politica vamală şi, parţial, politica fiscală (inclusiv TVA şi accize), ultimele două fiind reglementate şi de jurisdicţia Uniunii Europene. În competenţele landurilor se află, printre altele, domeniile cultură, învăţământ, amenajarea şi gospodărirea teritoriului, gospodărirea apelor. Legea de bază proclamă ferm drepturile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Organele constituţionale de conducere a statului: - Preşedintele federal (în prezent, Christian Wulff, ales la 30 iunie 2010), desemnat pentru o perioadă de 5 ani de Adunarea Federală, organ care se întruneşte numai cu ocazia alegerii preşedintelui, compus din deputaţii Bundestag-ului şi un număr egal de delegaţi aleşi de parlamentele landurilor. - Parlamentul Federal – Bundestag (compus, în actuala legislatură, din 614 deputaţi), ales de popor pentru o perioadă de 4 ani; ultimele alegeri (anticipate) au avut loc la 18 septembrie 2005. - Consiliul Federal – Bundesrat, compus din 69 de membri reprezentând cele 16 landuri (între 3-6 persoane din fiecare land, în funcţie de numărul populaţiei). Are atribuţii importante în activitatea legislativă; mai mult de jumătate din legi nu pot fi adoptate fără votul Bundesrat-ului. Membrii Bundesrat-ului nu sunt aleşi, ci sunt desemnaţi de landuri, dintre membrii guvernelor lor. - Guvernul Federal, compus din miniştri federali, este condus de către Cancelarul federal (în prezent, Dr. Angela Merkel). - Curtea Constituţională, cu sediul la Karlsruhe: veghează la respectarea Constituţiei. Infrastructura Germaniei Germania detine una dintre cele mai dezvoltate retele de transport si telecomunicatii din lume. Investitiile intensive, au creat o retea densă si eficientă de autostrăzi, căi ferate si căi maritime, care conectează cele mai importante centre comerciale si turistice. În urma unui studiu dat publicitătii de compania Mercer, orasul Munchen din Germania este al doilea oras cu cea mai bună infrastructură din lume (primul loc Singapore), Dusseldorf – locul 6, Frankfurt – locul 8, iar Berlin – locul 29. Pentru a realiza clasmentul oraselor cu cea mai bună infrastructură au fost luati în calcul mai multi factori, de la electricitate si apă până la servicii telefonice si postă, de la transport în comun până la aeroporturi. Infrastructura rutieră Germania a fost prima tară din lume ce a dezvoltat un sistem national de super-autostrăzi si pentru multi ani, sistemul său Authobahn a constituit un model pentru multe natiuni. După unificare, autostrăzile din partea estică a tării au fost modernizate simtitor. În 2006 Germania avea aproape 9660km de Autobahns si o retea extrem de bine dezvoltată de autostrăzi mai mici. Astfel că traversarea acestei tări devine extrem de usoară si plăcută, iar reteaua germană este de asemenea interconectată cu retele din tările vecine. Germania are aproape 805km lungime (N-S) si 644 km lătime. În ceea ce priveste transportul rutier, prima autostradă germană a fost deschisă în 1931 si de atunci reteaua s-a dezvoltat foarte repede. Limitele de viteză în Germania sunt următoarele: oras 50 km/h; drum deschis 100 km/h; autostradă 130 km/h este recomandat, însă majoritatea autobahn-urilor nu au limită de viteză. Această lipsă a limitelor de viteză de pe autostrăzi a dus de multe ori la fluidizarea traficului, atunci când numărul de autovehicule existente pe drumurile Germaniei au dus la blocaje în trafic. Pentru aceasta, dar si pentru calitatea infrastructurii, autostrăzile Germaniei sunt cele mai renumite din lume si multi pasionati de viteză le iubesc pur si simplu. Astfel, există recomandarea de a circula cu 130 km/h, dar e legal să se circule cu orice viteză. Nemtii se mândresc cu celebrele Autobahn pentru care nici nu se percepe vreo taxa de tranzitare. Tinând cont de acest avantaj, multi oameni îsi permit să lucreze la distante apreciabile de propria casă pentru că autostrăzile extrem de numeroase si lipsa unei limite de viteză le facilitează transportul rapid la destinatie. Cu toate acestea, s-a luat în discutie introducerea unei limite de viteza pe Autobahn, însă cancelarul german Angela Merkel a afirmat că nu se va adopta o asemenea măsură. Totusi oficialii landului Bremen au adoptat o decizie locală prin care viteza maximă pe autostrada care tine de landul lor este de 120 km/h. Această reglementare a fost prima care a impus o limită de viteză generală pe vreo autostradă din Germania - în mai multe zone există limitări de viteza, dar aceasta din cauza traficului si a lucrărilor de întretinere. Decizia de a exista o limită de viteză în landul Bremen nu a fost luată din motive de sigurantă, cum s-ar putea crede. Chiar dacă oricine poate merge cât poate de repede, pe autostrăzile Germaniei rata accidentelor nu este deloc mare (tinând cont de numărul de masini care le tranziteaza). Aceste autostrăzi sunt considerate printre cele mai sigure din lume, din acest punct de vedere. Oficialii landului Bremen au impus această restrictie din motive de ecologie. Logica e simplă - cu cât o masină merge mai repede, cu atât emite mai multe noxe. Portiunea de autostradă administrată de landul Bremen are doar 60 de kilometri. Unele statistici spun că există perioade când în fiecare zi în Germania se finalizează aproximativ 3.5 km de autostradă de cea mai buna calitate.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
