Analiza Sistemului Administrativ Federal al Germaniei

1. Scurt istoric al formării sistemului administrativ german

Aflată în postura de țară învinsă în al Doilea Război Mondial, Germaniei i s-a oferit un sistem de guvernare fără a se asigura poporului german deplina libertate de opțiune pentru un sistem de guvernământ sau pentru altul.

Statul german se afla sub ocupaţie militară, fapt ce ştirbea suveranitatea poporului şi îngrădea libertatea de opţiune politică.

Analizând procesul constituţional din Germania putem distinge următoarele aspecte:

- nu a existat o îndelungată tradiţie parlamentară.

- regimul politic instituţionalizat după anul 1945 a fost cladit pe ruinele statului fascist al lui Adolf Hitler şi în vidul de putere creat prin distrugerea acestui stat.

- Constituantul, neîntrunind pe deplin atributele suveranității, a acționat, practic, sub un regim de ocupaţie.

- aliaţii au influenţat procesul de adoptare a Legii Fundamentale (Constituția Germaniei).

- regimul parlamentar introdus în Germania nu a avut o bază politică stabilă deoarece regimul fascist anterior a anihilat practic orice opoziție politică, inclusiv pe cea a burgheziei.

Opţiunea pentru parlamentarism şi nu pentru un regim prezidenţial, se explică prin teama ţărilor învingătoare în război faţă de o eventuală concentrare a puterii executive - specifică sistemului prezidenţial - în mâinile unui singur conducător, care ar fi putut ceda tentaţiei de a guverna după modelul Fuhrer-ului, precum şi prin preocuparea Adunării Constituante alese, de a da satisfacţie poporului ce aspira la un model de guvernare în care reprezentanţii săi să aibă un rol determi¬nant şi predominant faţă de puterea executivă

Regimul politic stabilit în condiţiile menţionate şi reflectat în dispoziţiile constituţionale prezintă trăsăturile clasice ale regimului parlamentar generalizat, la acea dată, pe continentul european.

Aşa cum este cunoscut, după 9 mai 1945, Germania a fost divizată în patru zone de ocupaţie aflate sub controlul militar al Marii Britanii, Statelor Unite ale Americii, Franţei şi Uniunii Sovietice. Forţele militare de ocupaţie au înfiinţat în zonele pe care le-au ocupat autorităţi executive locale însărcinate cu atribuţii limitate. Acest lucru a fost realizat până la momentul organizării de alegeri pentru noile parlamente locale. Atribuţiile acestora erau practic formale, întrucât orice decizie a autorităţilor germane locale trebuia aprobată de Comandamentele mili¬tare de ocupaţie.

În vara anului 1948, liderii guvernelor locale aflate în zonele de ocupaţie ale Franţei, Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii, au convenit asupra instituirii unui sistem electoral, în vederea desemnării de către aceste parlamente locale a unui organism cu un rol de Constituantă. Organismul respectiv a primit denumirea de Consiliu Parlamentar („Pariamentarische Rat", ce era compus din 65 de depu¬taţi aleşi de Landtag - Parlamentul Land-ului), fiind format din reprezentanţii Uniunii Creştin Democrate şi ai Partidului Social Democrat.

Consiliul parlamentar, organism învestit cu atribuţii de Constituantă, a adoptat noua Lege Fundamentală, conştient că îndeplineşte o operă de tranziţie necesară instituirii unui regim democratic şi reconcilierii naţionale.

Provizoratul constituţional a fost menţionat chiar în cuprinsul Constituţiei, adop-tată în anul 1949 sub denumirea de Lege Fundamentală, care în art. 146 prevede că „Prezenta Lege Fundamentală încetează să aibă efect în ziua în care va intra în vigoare Constituţia care va fi adoptată de poporul german, stăpân pe deciziile sale".

Trebuie observat că Legiuitorul Constituant, marcat de statutul special al Germaniei, ca stat care nu se mai bucura pe deplin, la cel moment, de toate atribu¬tele suveranităţii sale, nu a folosit denumirea de Constituţie, ci de „Lege Funda¬mentală" (Grundgesetz).

Aşadar, în concepţia Consiliului Parlamentar, Legea Fundamentală adoptată în anul 1949 avea un caracter provizoriu până când „poporul german stăpân pe deciziile sale va adopta o nouă Constituţie". Deşi a avut iniţial un caracter provi¬zoriu şi tranzitoriu, noul sistem constituţional s-a impus însă în viaţa politică a Germaniei, ca şi în conştiinţa socială a poporului german ca un model de referinţă pentru o guvernare democratică.