Îmbunătățirea și Diversificarea Serviciilor de Îngrijire și Educare pe Timpul Zilei a Copiilor Școlari din Ciclul Primar

A. Identificarea şi analizarea problemei de politică publică:

În prezent în România nu există politici coerente în domeniul educaţiei şi îngrijirii copiilor pe timpul zilei. Politicile (inclusiv reglementările) sunt fragmentate. Îngrijirea copilului şi educaţia sunt reglementate separat.

România a derulat programe adresate copiilor care provin din familii cu un nivel socio-economic scăzut sau care au dizabilităţi, dezvoltând pentru aceştia centre de zi sau centre de recuperare. Acestea sunt însă destul de puţine la număr în raport cu nevoia existentă, lăsând totuşi pe dinafară copiii fără probleme deosebite de sănătate sau de comportament.

Stimularea participării femeilor pe piaţa forţei de muncă, reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie prin asigurarea unor servicii adecvate de îngrijire a copiilor reprezintă priorităţi în cadrul politicilor de ocupare ale Uniunii Europene. De asemenea, în calitate de stat membru al UE, România trebuie să îndeplinească obligaţiile ce îi revin, şi anume înlăturarea cauzelor care împiedică participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă şi să facă tot posibilul ca până în 2010, cel puţin 90% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani şi vârsta obligatorie de şcolarizare să beneficieze de servicii de îngrijire şi cel puţin 33% dintre copiii cu vârsta sub 3 ani să beneficieze de servicii de îngrijire.

Dacă copiii preşcolari beneficiază de anumite facilităţi de îngrijire cum sunt creşele şi gradiniţele, opţiunile părinţilor pentru îngrijirea copiilor şcolari în ciclul primar se rezumă la angajarea unei bone sau încheierea unui contract cu un centru de zi particular, tip after-school. Având în vedere că serviciile after school particulare sunt destul de inaccesibile financiar marii majorităţi a familiilor iar bunicii nu mai reprezintă o opţiune pentru mulţi părinţi, copiii cu vărste cuprinse între 7 – 10 chiar 12 ani riscă să rămână singuri acasă o bună parte din zi, până părinţii ajung acasă de la serviciu. Totodată, elevii riscă să ajungă pe străzi, în găşti de cartier ce-I pot influenţa negativ, într-o perioadă în care pericolul drogurilor a devenit de maximă actualitate.

Astfel, în cadrul iniţiativelor private, în România au apărut centrele de zi after-school, unităţi cu un statut încă neclar, fiind considerate ori firme de prestări servicii ori unităţi de educaţie. Pentru înscrierea într-un after-school, părinţii încheie un contract cu firma respectivă, tarifele situându-se între 180-200 euro pe lună sau chiar mai mult, în funcţie de serviciile oferite. Având în vedere că sunt şi familii cu 2 sau 3 copii cu vărste între 7-12 ani, sumele necesare înscrierii copiilor sunt inaccesibile familiilor cu venituri scăzute sau medii.

O altă posibilitate este oferită de şcolile de stat care au dezvoltat programe similare celor din mediul privat, programe care însă sunt concentrate doar pe supravegherea copiilor în timp ce îşi fac temele de casă. Aceste cursuri after-school sunt făcute la cererea părinţilor, se fac printr-un acord între şcoli şi părinţi şi nu este nevoie de acordul Inspectoratului Şcolar.

Dezavantajele unui astfel de program sunt, printre altele: limitează posibilitatea flexibilizării programului, potrivit nevoilor părinţilor, închiderea şcolii pe perioada verii, creînd astfel probleme părinţilor care nu îşi pot lua concediu pe toată perioada respectivă.

Disponibilitatea serviciilor de îngrijire pe timpul zilei a copiilor ai căror părinţi muncesc sau îşi caută de lucru rămâne însă insuficientă sau, în unele situaţii, aproape inexistentă.

B. Denumirea politicii: Îmbunătăţirea şi diversificarea serviciilor de îngrijire şi educare pe timpul zilei a copiilor şcolari din ciclul primar.

Definiţie: Creşterea calităţii serviciilor deja existente şi acoperirea unei palete mai largi de nevoi ale copiilor cu varste între 7-10 ani, în perioada de după terminarea orelor de şcoală şi până la sosirea părinţilor de la serviciu.

(Asistenţa specializată a copiilor în spaţii special amenajate, asigurarea de servicii de masă, supraveghere, asistenţă şi îndrumare la efectuarea temelor, oferirea de programe educaţionale opţionale.)

Scop: armonizarea vieţii de familie cu cea profesională

Obiectiv general: Realizarea unei oferte de servicii de îngrijire a copiilor care să răspundă atât nevoilor copiilor cât şi nevoilor părinţilor.

Obiectiv specific: Crearea cadrului legal privind înfiinţarea şi administrarea acestor servicii atât la nivel naţional cât şi pe plan local.

Beneficiari direcţi: copiii cetăţeni români sau străini, cu domiciliul pe teritoriul României şi părinţii acestora.