Înmagazinarea Gazelor Naturale

Domeniu: Știința Administrației

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 150 în total

Cuvinte : 33863

Mărime: 12.82MB (arhivat)

Publicat de: Toth N.

Puncte necesare: 13

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 4
CAPITOLUL 1
ÎNMAGAZINAREA GAZELOR NATURALE 5
1.1 Înmagazinarea supraterană 5
1.1.1 Înmagazinarea gazelor în conducte magistrale 5
1.1.2 Depozitarea gazelor în distribuitoare inelare 5
1.1.3 Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale 7
1.1.4 Rezervoare metalice supraterane 8
1.1.5. Înmagazinarea gazelor în stare lichidă (GNL) 10
1.2 Înmagazinarea subterană 12
1.2.1 Înmagazinarea gazelor naturale în acvifere 12
1.2.2. Rezervoare subterane executate în sâmburi de sare 13
1.2.2.1. Tehnologia realizării cavităţii subterane 13
1.2.2.2. Factorii care influenţează procesul de dizolvare 16
1.2.2.3 Calculul implicit al volumului de sare dizolvată 17
1.2.2.4. Evaluarea cantităţii de sare dizolvată 18
1.2.3 Înmagazinarea subterană a gazelor în stare naturală 21
1.2.3.1. Proiectarea înmagazinăm gazelor în zăcăminte care au produs în regim elastic. Folosirea metodei analitice 24
1.2.3.2. Proiectarea înmagazinării gazelor în zăcăminte care au produs în regim mixt. Folosirea metodei analitice 26
1.2.3.3. Proiectarea înmagazinară subterane a gazelor folosind
metodele numerice 29
CAPITOLUL 2
ECHIPAMENTE ŞI INSTALAŢII AFERENTE UNUI DEPOZIT 33
2.1 Sonde exploatare 33
2.2 Debitul sondelor 40
2.3 Capacitatea de livrare a sondelor 46
CAPITOLUL III
MONITORIZAREA STOCURILOR DE GAZE DEPOZITATE
ÎN REZERVOARE SUBTERANE 49
3.1 Generalităţi 49
3.2 Istoricul relaţiei presiune – volum 51
3.3. Noţiunea de rezervor volumetric 52
3.4. Comportarea unui zăcământ care produce în regim mixt 56
3.5. Dezvoltarea zăcământului de depozitare 59
3.6. Zăcăminte neetanşe 61
CAPITOLUL IV
DESCRIEREA ECHIPAMENTELOR INSTALAŢIILOR DE SUPRFAŢĂ FOLOSITE PENTRU EXPLOATAREA DEPOZITULUI BILCIUREŞTI 66
4.1 Prezentare generală depozit Urziceni 66
4.2 Instalaţiile de suprafaţă folosite pentru exploatarea depozitului Urziceni 68
CAPITOLUL V
CONSIDERAŢII PRIVIND CONSOLIDAREA SONDELOR 72
5.1 Consideraţii generale privind combaterea viiturilor de nisip prin filtre 72
CAPITOLUL VI
PROPUNERI PRIVIND CREŞTEREA PERFORMANŢELOR ŞI SIGURANŢEI ÎN EXPLOATAREA DEPOZITULUI URZICENI 78
6.1 Creşterea performanţelor în exploatarea depozitului prin
consolidarea unor sonde 80
6.1.1 Sistemul de etanşare si instalaţia de prevenire a erupţiilor 80
6.1.2 Schema tehnologică pentru consolidarea sondelor 80
6.1.3 Tehnologia operaţiei de consolidare 82
6.1.4 Pregătirea ansamblului de adâncime 83
6.1.5 Lansarea, armarea şi etanşarea packerului 85
6.1.6 Etapele executării operaţiei de consolidare 86
6.1.7 Echipamentul de suprafaţă necesar pentru efectuarea operaţiei 87
6.1.8 Materiale necesare efectuării operaţiei de consolidare 87
6.1.9 Norme de protecţia muncii, prevenirea erupţiilor, prevenirea
şi stingerea incendiilor la consolidarea sondelor 89
6.1.10 Norme specifice de securitate a muncii la lucrările de
consolidare sonde 90
6.1.11 Activitatea de probare strate, echiparea şi punerea în funcţiune
a instalaţiilor de probe 91
6.1.12 Activitatea de punere în producţie a sondelor 92
6.1.13 Prevenirea erupţiilor 93
6.1.14 Pentru prevenirea si stingerea incendiilor 94
6.1.15 Prevenirea accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor
profesionale acordarea primului ajutor 95
6.2 Creşterea siguranţei în funcţionare prin montarea valvei de siguranţă 96
CONCLUZII 100
BIBLIOGRAFIE 102

Extras din proiect

INTRODUCERE

Înmagazinarea gazelor naturale în rezervoare speciale (supraterane sau subterane), acceptată ca soluţie unică, este necesară pentru asigurarea vârfurilor diurne de consum dar mai ales celor sezoniere.

Pe lângă funcţia de acoperire a vârfurilor de consum depozitele de gaze au şi rolul strategic de a asigura furnizarea de gaze în cazuri de urgenţă: calamităţi, cutremure etc.

Pentru acoperirea vârfurilor diurne de consum se foloseşte una sau mai multe din următoarele metode:

• înmagazinarea gazelor naturale în conductele magistrale; acest proces are loc noaptea când consumul este mai mic;

• depozitarea gazelor în rezervoare metalice supraterane, în stare naturală (gazometre) sau în stare lichidă, situate în apropierea marilor consumatori;

• depozitarea gazelor în distribuitoare inelare de presiune înaltă;

• interconectarea sistemelor de transport;

• folosirea staţiilor de copmprimare intermediare.

Pentru acoperirea vârfurilor sezoniere de consum se poate apela la următoarele soluţii:

• înmagazinarea gazelor în stare naturală în zăcăminte de petrol sau de gaze depletate, parţial sau total epuizate: (76,8 %) din total;

• înmagazinarea gazelor în stare naturală în acvifere (14,8 %);

• înmagazinarea gazelor în stare naturală în cavităţi executate în sâmburi de sare (7,9 %);

• înmagazinarea gazelor naturale lichefiate (GNL) sau a gazelor petroliere lichefiate (GPL) în depozite saline sau în alte depozite etanşe (mine), (0,5 %).

În anul 1915 primul stocaj subteran a fost experimentat cu succes într-un zăcământ de gaze depletat în Walland County în Ontario, Canada, unde după recondiţionarea sondelor s-au injectat gazele vara şi s-au extras în iarna următoare.

În anul 1916 s-a pus în funcţiune depozitul de gaze de la Yoar Field în U.S.A., statul New York, care actualmente se află în exploatare.

CAPITOLUL 1

ÎNMAGAZINAREA GAZELOR NATURALE

1.1 Înmagazinarea supraterană

1.1.1 Înmagazinarea gazelor în conducte magistrale

Cea mai simplă metodă folosită pentru preluarea vârfurilor orare de consum o constituie folosirea capacităţii de înmagazinare a conductelor magistrale. Ea se realizează între perioada de consum maxim (când datorită faptului că debitul nominal al conductei este mai mare decât debitul consumat, iar presiunea în punctul final ajunge la valoarea maximă) şi perioada de consum minim (când necesarul de gaze este mai mare decât debitul nominal al conductei iar presiunea în punctul final atinge valoarea minimă).

Capacitatea de înmagazinare a unei conducte este cu atât mai mare cu cât presiunea la intrarea în conductă este mai mare şi cu cât volumul acesteia este mai mare (eficienţa maximă o prezintă sistemele ae transport interconectate. În intervalul în care se face înmagazinarea, capacitatea de transport a conductei se diminuează pe măsură ce presiunea la capătul final al conductei creşte.

1.1.2 Depozitarea gazelor în distribuitoare inelare

Parcurile de rezervoare reprezintă o investiţie considerabilă din cauza consumului mare de metal necesar pentru construirea lor; înseamnă că înmagazinarea gazelor în rezervoare de înaltă presiune este neeconomică. Cea mai bună exemplificare o reprezintă determinarea presiunii de înmagazinare corespunzătoare unui volum optim. Din ecuaţia generală a gazelor

(1.1)

(1.2)

rezultă

sau (1.3)

Reprezentarea grafică a funcţiei (1.2), redată în figura 1.1. care arată că volumul maxim de gaze ce poate fi înmagazinat în rezervoare este de 160 bar, ceea ce conduce la consum imens de material şi folosirea compresoarelor speciale pentru încărcarea acestor rezervoare.

În loc de utilizarea parcurilor de rezervoare se poate folosi un sistem redat în figura 1.2.