Poziția Județului Buzău în regiunea sud-est

1. Caracteristicile generale ale judeţului

Istoric

Străveche vatră de istorie şi civilizaţie, Buzăul, ca nume dacic de legendă, menţionat pentru prima oarţ într-un document scris în secolul al IV-lea e.n., era caracterizat de Nicolae Iorga în cartea ”Drumuri şi oraşe din România”, aparută cu mai bine de nouăzeci de ani în urmă, ca “un ţinut de moşneni, unii dintre ei urmaşi ai războinicilor din vremile de necurmate lupte” care “au pe lângă aristocraţia vechimii pământului şi pe aceea a îndelungatei mânuiri a sabiei”.

Prima menţiune documentară a judeţului Buzău ca unitate administrativă, datează din anul 1481, când, prin proclamaţia către locuitorii ţinuturilor Buzăului, Râmnicului şi Brăilei, Ştefan cel Mare îi îndemna să-l recunoască domn al Ţării Româneşti pe fiul său adoptiv Mircea.

Târgul Buzău este menţionat documentar pentru prima dată în anul 1431, iar Râmnicu-Sarat în 1439.

Situat la interfaţa celor trei mari provincii româneşti, a căror punte de legatură a fost, ţinutul Buzăului, cu mândrele lui plaiuri, a luat parte la evenimentele de seama din istoria poporului român, populaţia locală participând efectiv şi activ la împlinirea aspiraţiilor de unitate şi independenţă naţională, de eliberare socială.

Călătorind pe plaiurile Buzăului, drumeţul întâlneşte locuri, unele prea puţin cunoscute, de-o rară frumuseţe: munţi de-o sălbăticiune aparte, defilee şi cascade, văi cheiuri şi lacuri pline de farmec şi poezie,dealuri cu pomi fructiferi şi întinse podgorii, peisajul selenar al Pâclelor şi nesfârşita câmpie a Bărăganului, cu holde aurii unduitoare, dar şi cu păduri de frasin, salcâm şi stejariseculari.

Aşezare geografică

Judeţul Buzau este situat în partea de sud-est a ţării, învecinându-se cu judeţele Braşov şi Covasna, către nord-vest; cu judeţele Vrancea şi Brăila către est ; cu judeţele Ialomiţa şi Ilfov către sud şi judeţul Prahova către vest.

Ocupând o suprafaţă de 6072 km2, judeţul Buzău se situează între longitudinile de 4450’-4545’şi latitudinile de 2610’-2720’. Buzăul ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului cu acelaşi nume, cuprinzând în mod armonios toate formele de relief.

Legăturile judeţului cu celelalte zone din ţară:

- Drumul European E 85 (sau DN 2) dinspre Bucureşti sau dinspre Suceava, Bacău, Focşani;

- DN 1B spre Ploieşti;

- DN 10 spre Braşov (itinerar pe Valea Buzăului);

- DN 2B spre Brăila;

- Magistrala feroviară - linia 500 - de importanta europeană (Bucureşti-Ploieşti-Buzău-Focşani-Bacău-Suceava).

Suprafaţa şi structura acesteia

Suprafaţa judeţului este de 6.102,6 km2 (2,6 % din suprafaţa ţării). Judeţul Buzău se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăşte din curbura Carpaţilor. Dispunerea armonioasă a celor trei forme de relief caracterizează judeţul Buzău: la nord se găsesc Munţii Buzău, parte din Carpaţilor de Curbură; la sud se gaseşte câmpia, aparţinând Câmpiei Române, iar la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi. Unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat sud-mediteranean favorabil viticulturii, regiunea Pietroasele fiind renumită pentru vinurile sale.

Dupa modul de folosinţă, suprafaţa judeţului Buzău se împarte în:

Relieful

Judeţul Buzău concentrează între limitele sale toate cele trei principale forme de relief, care se dispun structural sub forma generală a unui amfiteatru ce coboară în trepte de la zona muntoasă din nord către zona de câmpie din sud prin intermediul unei zone mediane subcarpatice.

Zona de munte cuprinde în limitele sale munţii propriu-zişi ai Buzăului (exceptând masivul Ciucaş) şi o porţiune din versantul apusean al munţilor Vrancei. Ambele subdiviziuni sunt identice ca structură şi aspect geografic.

Munţii Buzăului cuprind de la est către vest masivele : Ivăneţ, Penteleu, Podul Calului, Siriu şi Monteoru, primii patru fiind şi cei mai interesanţi sub aspect peisagistic şi turistic.

Munţii Vrancei, situaţi la limita de nord-est a judeţului, sunt alcătuiţi din versantul apusean al masivelor : Lacaut, Goru, Giurgiu şi Furu.

Ca structură geologică, munţii judeţului Buzău sunt alcătuiţi din roci puţin dure, de vârsta paleogenă, adică din alternanţe de : gresii, marne, şisturi, ceea ce explică într-o bună măsură altitudinea lor redusă : Lacaut - 1777 m, Goru - 1784 m, Giurgiu - 1720 m, Furu - 1414 m, Penteleu - 1772 m, Crucea Fetii - 1578 m, Podu Calului - 1440 m, Bocirnea - 1659 m,