Problema Controlului în Administrația Publică

Necesitatea efectuării controlului administraţiei publice

În orice stat indiferent de forma de organizare, este necesar de efectuat controlul asupra administraţiei publice. Controlul asupra activităţii organelor administrative poate urmări diferite scopuri cum ar fi: activitatea normală a administraţiei pentru binele conducerii politice şi a aparatului de stat, sau spre binele tuturor. În dependenţă de tipul statului se utilizează unul sau ambele din aceste principii de control.

Desfăşurând activitatea sa administraţia publică, deseori este nevoită să afecteze drepturile administraţilor atât a persoanelor fizice, cetăţenilor, cât şi a persoanelor juridice, diverse organizaţii. La rândul lor administraţii intră în contact cu administraţia în urma desfăşurării activităţii lor individuale sau colective, pe parcursul cărora ei întreprind diverse măsuri sau se adresează administraţiei cu diverse cerinţe. În sfârşit între diverse organe ale administraţiei publice uneori pot apărea situaţii de conflict de diferite ordine.

Atât pentru asigurarea soluţionării legale a conflictelor care pot apărea în interiorul administraţiei publice, cât şi pentru protecţia administraţilor de la greşelile comise de către diverse organe ale administraţiei publice, care le-ar putea liza drepturile, este necesar de efectuat controlul administraţiei publice.

Scopurile puse la efectuarea controlului activităţii administraţiei publice sunt multiple:

- Verificarea dacă şi cum se îndeplinesc deciziile organelor administraţiei publice;

- Corectarea deciziilor deja primite pentru concordanţa loc cu noile realităţi sociale care sunt în continuă mişcare;

- Verificarea dacă sunt utilizate toate mijloacele de care dispun organele administraţiei publice, pentru îndeplinirea sarcinilor sale, cât şi modul de utilizare a lor;

- Evaluarea calităţii funcţionarilor publici, pentru a aprecia posibilităţile acestor, cât şi pentru optimizarea repartizării lor;

- Determinarea deciziilor necesare de primit în scopul soluţionării problemelor care apar mereu în faţa administraţiei publice.

În modelul “satului poliţist”, caracteristic pentru regimurile autoritare, dar rar întâlnit şi în unele state democratice, administraţia publică se supune doar unor reguli “interne”, unui regulament intern în activitatea sa. În cazul dat conducătorii din aparatul administrativ, care au efectuat o încălcare sau au făcut abuz de putere ori alte acţiuni ne legale, pot fi pedepsite administrativ, în interiorul acestei instituţii şi conform regulilor interne de joc, dar însuşi păgubaşul acţiunilor lui foarte greu poate trage la răspundere pe încălcător.

În modelul “statului de drept” administraţia este supusă nu numai regulamentului intern, dar şi unui sistem de drept la care în orice moment poate apela orice jertfă a acţiunilor lor. Anume acest model permite protecţia deplină a administraţilor. Relaţiile dintre persoanele particulare şi administraţia publică se alcătuiesc ca şi dintre două persoane particulare.

În linii generale controlul activităţii administraţiei publice verifică următoarele elemente de bază: eficienţa şi raţionalitatea activităţii organelor administraţie publice, legalitate şi legitimitatea activităţii ei.

Tipurile de control a administraţiei publice

Tipurile de control utilizate asupra activităţii administraţiei publice, sunt diverse şi de multe ori depind de nivelul liberalismului politic, atins în statul dat şi deseori de tradiţiile juridice ale lui. De obicei deosebim controlul politic, administrativ şi judecătoresc. Totuşi, pentru o desfăşurare completă a problemei date trebuie de adăugat încă un factor, care de multe ori condiţionează şi în mod hotărâtor determină toate aceste tipuri de control, care poate fi numit baza tuturor tipurilor de control – publicitatea (notorietatea) activităţii administraţiei publice.

Controlul politic

Controlul politic asupra administraţiei publice este efectuat de acele organe sau persoane, care alcătuiesc direct sau indirect puterea supremă în stat. Aceste organe pot fi: Parlamentul şi organele reprezentative locale, poporul sau un partid politic.

Parlamentul şi organele reprezentative locale

În majoritatea statelor parlamentul ca un organ naţional reprezentativ, are împuternicirea de a efectua controlul administraţiei publice prin intermediul prerogativelor sale:

• Aprobând bugetul de stat. Bugetul de stat este un document în care administraţia publică,

Guvernul determină planul său de acţiune. Aprobând bugetul parlamentul efectuează nemijlocit controlul activităţii Guvernului, deoarece în cazul când consideră că ultimul nu şi-a planificat corect acţiunile respinge bugetul dat, propunând corectarea lui.

• Luarea de cuvânt a deputaţilor. Fiecare deputat este în drept şi obligat în cazul depistării

unor nereguli în activitatea administraţiei publice de a atenţiona Parlamentul privitor la aceasta.

• Adresări scrise către ministere sau miniştri. Atunci când este pusă la îndoială activitatea

unui minister Parlamentul este în drept de a face demersuri către instituţia dată şi de a impune persoanele cuvenite de a da explicaţiile de rigoare.

• Comitetele parlamentare. În cadrul Parlamentului există diverse comitete care îşi desfăşoară activitatea în diferite direcţii. În competenţa comitetelor pe lângă funcţiile lor specifice le revine şi rolul de a controla activitatea Guvernului pe direcţii concrete.

• Comisiile parlamentare. Atunci când apar întrebări privitor la unele activităţi concrete ale administraţiei publice, sau îndoieli privind legalitate, necesitate, utilitatea unor acţiuni ale Guvernului, parlamentul poate crea comisii. În competenţa comisiilor întră de a cerceta cazurile dubioase care pot interveni în activitatea administraţiei.

Toate aceste metode de control precum şi altele sunt în competenţa şi prerogativa Parlamentului. Populaţia unui stat, sau administraţii, au diverse necesităţi, pentru satisfacerea cărora îşi creează diverse structuri care le-ar pute furniza, mai detaliat aceasta este analizat în capitolul structuri ale administraţiei publice. Parlamentul este un organ reprezentativ care în numele poporului efectuează controlul administraţiei, privitor la modul cum ea î-şi îndeplineşte obligaţiile faţă de administraţi.