Strategii de dezvoltare a parteneriatului administrație publică-organizații nonguvernamentale

Introducere

,,Ne putem vedea viitorul în mod clar şi înţelept doar atunci când cunoaştem drumul care duce către prezent.”(Adlai Stevenson).

Am ales ca temă ,,Strategii de dezvoltare a parteneriatului administraţie publică organizaţii nonguvernamentale”, deoarece parteneriatul este mai mult decât un schimb (de informaţii, de idei, de viziuni, de scopuri) între două sau mai multe părţi care decid să lucreze împreună, el reprezintă o colaborare, având ca bază interese comune şi valori.

De asemenea, este deosebit de interesant de urmărit relaţia pe care administraţia publică, respectiv administraţia publică locală, o dezvoltă cu alte entităţi din comunitate (colaborare, parteneriat, finanţare).

Instituţia este cea care are şi poate oferi resurse iar organizaţiile nonguvernamentale primesc sprijin, pentru ca, la rândul lor, să îl ofere comunităţii. Într-o relaţie de parteneriat, rolurile sunt bine determinate, partenerii încearcă să împlinească aşteptările, fără să interfereze prea mult în misiunea şi rolul celuilalt.

Prin intermediul temei alese am încercat să ating o serie de obiective care sunt mai bine detaliate şi explicate în paginile care urmează şi care reuşesc să reliefeze următoarele aspecte:

• Conceptul de parteneriat (tactica parteneriatului şi elementele principale organizaţionale) şi conceptul de organizaţie nonguvernamentală (percepţia acestora în mediul public, contractarea socială) ;

• Potenţialul de partener al administraţiei publice locale

• Parteneriatul strategic.

Metodologia prin care au fost atinse obiectivele de mai sus s-a realizat în detaliu în capitolele II şi III, unde am prezentat etapele unei strategii pentru impunerea punctului de vedere, pentru stabilirea modului de acţiune, pentru realizarea în condiţii optime a unui proiect prin studiu de caz observat la Asociaţia Studenţilor Europeni din Iaşi şi la Primăria Iaşi.

Prin observarea în timp real a acestei organizaţii, am reuşit să înţeleg mai bine modul prin care se realizează un parteneriat şi se construieşte o strategie, care sunt etapele pentru realizarea unui proiect.

Capitolul I. Parteneriatul dintre administraţia publică şi organizaţiile nonguvernamentale

1.1. Conceptul de parteneriat

Parteneriatul este un tip de relaţie între două sau mai multe părţi (persoane, grupuri sau organizaţii), având misiuni comune sau compatibile, care au decis să lucreze împreună pentru un scop specific şi o perioadă bine determinată.

În mod general, parteneriatul reprezintă acel tip de modalitate, formală sau informală, prin care două sau mai multe părţi decid să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop comun. Există diverse criterii în funcţie de care pot fi inventariate tipurile de parteneriat, rezultând tipologia complexă.

Astfel, având în vedere existenţa personalităţii juridice, parteneriatele pot avea un caracter formal sau informal. Caracterul informal al parteneriatului este stabilit atunci când scopul este specific, atingerea este certă, iar părţile se cunosc şi au lucrat împreună anterior. În cazul în care există anumite sarcini mai complexe, pe termen lung sau atunci când partenerii sunt structuri diferite (organizaţii nonguvernamentale-ONG-uri şi structuri ale administraţiei publice-AP, ONG-uri de naţionalităţi diferite de exemplu), parteneriatul este formalizat.

Clasificarea parteneriatelor vizează şi un alt criteriu, anume după tipul obiectivului urmărit. Astfel pot fi întâlnite parteneriate de reprezentare: federaţii, uniuni, consilii, alianţe, forumuri, coaliţii, respectiv parteneriate operaţionale (existenţa unor proiecte realizate în mod concret ca motiv al asocierii).

În legislaţia română se pot identifica mai multe tipuri de asociere public - privată:

- asocierea în participaţiune reglementată de Codul comercial;

- constituirea de societăţi comerciale mixte în baza Legii 31/1990 (republicată);

- concesiunea, reglementată de Legea nr. 219/1998.

Conceptul de parteneriat public-privat a primit o reglementare specifică prin Ordonanţa Guvernului nr.16/2002.

Pe plan internaţional, parteneriatul public - privat este considerat un aranjament juridic prin care totalitatea resurselor, riscurilor, dar şi recompensele aferente activităţilor administraţiei publice şi organizaţiei se combină pentru a asigura o eficienţă mai ridicată şi un mai bun acces la capital. Este asigurat interesul public prin introducerea în cadrul contractului a unor prevederi referitoare la existenţa unei monitorizări permanente asupra modului de derulare a proiectului.

Există anumite direcţii în realizarea unui parteneriat, cum ar fi:

• Evaluarea potenţialului ca partener ;

În cazul unei ONG există : capacitatea de a mobiliza comunitatea; nivelul de cunoştinţe şi experienţă; asumarea unor riscuri şi responsabilităţi.

În cazul AP: infrastructura; dispune de mijloacele financiare; imaginea.

• Pregătirea pentru parteneriat : se pot realiza întâlniri cu cei interesaţi; se colectează informaţia, se apelează la consultanţă;

• Stabilirea condiţiilor pentru parteneriat .