Telefonia Mobilă în România

Introducere

Această lucrare abordează un fenomen care a luat amploare în ultimul deceniu în România. Din 1996, atunci când s-au ezvoltat primele retele de telecomunicaţii mobile la Bucureşti, s-a ajuns ca în prezent, fiecare româan, cel puţin teoretic, să deţina câte un telefon mobil.

Nu este eronat să afirmăm că în zilele noastre telefonia mobilă este indispensabilă marii majoritaţi a românilor, iar această influenţă care s-a dezvoltat rapid m-a determinat să aleg tema telefoniei mobile în România pentru proiectul de fată.

1.Scurt istoric al telefoniei mobile

Primul sistem radio şi de telefonie disponibil comercializat este cunoscut sub numele de serviciul de telefonie mobila îmbuntaţit (IMTS) si a fost pus in funcţiune în 1946. Sistemul era destul de nesofisticat, dar nu exista nici aparatura electronică solidă. Cu IMTS, un turn inalt de transmisie era inălţat aproape de centrul oraşului si se transmiteau si receptau mai multe canale alocate, de la antena din varful turnului. Orice instalaţie cu o raza de acţiune putea încerca să prindă unul dintre aceste canale şi o transmisie complă.

Azi, GSM-ul şi versiunile sale DCS 1800 si PCS 1900 s-au raspândit mult dincolo de Europa de Vest cu reţele instalate in toate ţarile.

Povestea incepe 1982 când Conferinta Europeană a Poştei si a Administraţiilor Telecomunicaţiilor (CEPT), fiind alcatuită apoi din administraţiile telecomunicaţiei a douazeci şi sase de naţiuni a luat doua decizii foarte importante. Prima a fost să stabilească o echipă cu numele "Grup Special Mobil" (de aici termenul "GSM", care există azi pentru Sistem Global pentru Comunicaţiile Mobile) pentru a dezvolta un set de standarde comune pentru o viitoare reţea celulară pan-Europeana. A doua a fost pentru a recomanda ca doua benzi de frecvenţe de 900 MHz să fie puse deoparte pentru sistem. CEPT a luat aceste decizii într-o încercare de a rezolva problemele create de dezvoltarea necoordonaţa sistemelor de comunicaţie mobila naţionala individuala folosind standarde incompatibile.

Principalele caracteristici ale GSM-ului urmau să fie capacitatea unui roaming internaţional, receptoare mici ieftine şi capacitatea de a administra volumele mari de utilizatori. GSM a fost preluat în 1989 de ETSI (Institutul European de Telecomunicaţii şi Standarde) şi ei au definitivat standardul GSM în 1990. Serviciul GSM a inceput in 1991. De asemenea acest an a fost redenumit in Sistem Global de Comunicatii Mobile (GSM).

Inventatorul primului terminal mobil modern este considerat dr. Martic Cooper, fost manager general al diviziei de sisteme de la Motorola. Cooper a iniţiat primul apel de pe un telefon celular portabil către rivalul său, Joel Engel, şeful cercetarii la laboratoarele Bell. Bell folosise pentru prima dată conceptul de comunicaţii celulare în 1947 în sistemele de comunicaţii implementate în maşinile de poliţie. În final, Motorola a fost prima firma care a reuşit să încorporeze tehnologia celulara într-un dispozitiv portabil care putea fi utilizat în afara unui vehicul.

Istoria GSM în România porneşte din 1996. La 21 iulie 1996, Ministerul Comunicaţiilor din acea perioada a anunţat organizarea unei licitaţii publice în vederea acordării licenţelor de operare pentru primele două reţele de telecomunicaţii mobile din sistemul GSM care urmau să funcţioneze în România. Se poate spune că este începutul telefoniei mobile în ţara noastră, asta dacă nu punem la socoteală sistemul telefonic mobil NMT 450, strămoşul Zapp-ului de astăzi, existent în România înca din 1994 şi care acoperea numai teritoriul ţării. Introducerea în România a sistemului GSM se înscria în recomandările Uniunii Europene privind promovarea liberei concurenţe în domeniul telecomunicaţiilor mobile.

La 15 noiembrie 1996, consorţiile Mobil Rom şi Mobifon castigau licitaţia pentru acordarea licenţelor. Connex se mândreşte şi acum cu titlul de "primul operator de telefonie mobilă din lume care şi-a lansat serviciile la doar 135 de zile de la aprobarea licenţei". Acest record aducea prima reţea GSM din România la 15 aprilie 1997. Două luni mai târziu a apărut serviciul Dialog, al companiei Mobil Rom. Aceştia anunţau că, până în vara 1997, reţeaua de telefonie mobilă GSM va fi operabilă în opt mari oraşe din ţară, respectiv: Bucureşti, Braşov, Bacău, Cluj, Consţanta, Craiova, Galaţi şi Timişoara.

Românii au fost total neprevizibili. În numai 9 ani, piaţa telefoniei mobile din ţara noastră a depaşit 10 milioane de utilizatori, ajungând la finele lui iunie 2005 la 11,4 milioane. Acum, cel puţin teoretic, unul din doi români are mobil. Pentru că, practic, mulţi oameni au câte două, trei sau chiar mai multe mobile, pe care le folosesc alternativ.