Uniunea vamală

Introducere

La 9 mai 1950 a luat nastere CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului), la initiativa ministrului francez de afaceri externe, Robert Schuman. CECO se afla sub controlul unei autoritati independente care sa administreze piata in domeniu. Scopul initial al acestei comunitati a fost acela de a evita greselile trecutului si stabilirea unor relatii intre fostii inamici europeni care sa impiedice pentru totdeauna posibilitatea unui nou conflict. Initiativa a fost imbratisata cu caldura de atat Franta si Germania, cat si de Italia, Olanda, Belgia si Luxemburg. Tratatul de la Paris privind crearea CECO („Piata Comuna”) a fost semnat in aprilie 1951.

La 25 martie 1957 a avut loc semnarea Tratatului de la Roma in urma caruia, alaturi de Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, a fost creata Comunitatea Economica Europeana (CEE) si, de asemenea, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM).

Odata cu extinderea ariei de competente, acest Tratat a stabilit institutiile si mecanismele de luare a deciziilor, prin care vor fi exprimate atat interesele nationale, cat si punctul de vedere al Comunitatii Europene.

Potrivit Tratatului de la Roma si a dispozitiilor adoptate ulterior de catre institutiile sale, Comunitatea Economica Europeana urma sa se realizeze treptat, pe etape, mai intai sub forma unei uniuni vamale si apoi a unei uniuni economice si monetare, implicand, in prima etapa, asigurarea liberei circulatii a marfurilor, iar in a doua etapa, libera circulatie a capitalurilor, serviciilor, fortei de munca si adoptarea unei monede unice in interiorul comunitatii.

Uniunea vamala

Uniunea Europeana este una dintre cele mai importante zone economice ale lumii, la nivelul anului 2003, cei 377 de milioane de locuitori ai celor 15 state comunitare, au realizat un PIB de aproximativ 9300 miliarde euro. Uniunea Europeana, este de asemenea, si cel mai important actor in comertul international cu bunuri, importurile si exporturile din Uniunea Europeana cifrandu-se la nivelul anului 2002 la aproximativ 1900 miliarde euro, adica 20% din totalul comertului mondial. Succesul economic al Uniunii Europene nu ar fi posibil fara functionarea unei piete interne unice, definita de patru libertati de miscare: a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului.

Crearea unei piete interne unice, unde bunurile pot circula liber, fara a fi supuse controalelor la frontiera, poate fi realizata doar in cadrul unei uniuni vamale, cu reguli unice aplicate la frontiera. De asemenea, fara uniune vamala, politica externa si de dezvoltare a Uniunii Europene , piata agricola comuna si coordonarea eficienta a politicilor economice si monetare nu ar fi posibila.

Unul dintre obiectivele majore stabilite de Tratatul de la Roma a fost realizarea unei piete unice intre statele membre, primul pas concret fiind crearea unei uniuni vamale. Intre 1958 si 1968, taxele vamale pentru importurile din statele membre ale Comunitatii au scazut treptat pana la disparitia totala. In 1968 a fost desavarsita unificarea tarifelor, adica au fost eliminate toate taxele vamale si restrictiile in comertul dintre statele membre ale Comunitatii, fiind introdus un tarif unic aplicabil bunurilor importate din terte tari.

Aplicarea unui tarif comun nu a insemnat si finalizarea uniunii vamale. Cu toate ca intre 1968 si 1992 uniunea vamala s-a extins treptat, prin dezvoltarea legislatiei vamale comune, statele membre si-au mentinut controalele vamale la frontierele interne, pentru a colecta alte taxe decat cele vamale (TVA, accize), pentru a strange informatiile statistice sau a aplica masuri de securitate. Mentinerea controalelor la frontierele interne implica o multime de costuri, in timp si bani, pentru importatori, exportatori si transportatori, fiind in acelasi timp o piedica in calea functionarii cu adevarat a unei piete unice.

Ca urmare, intre 1986 si 1993, Uniunea Europeana a adoptat o serie de masuri ce au condus la infiintarea pietei unice in 1993, cele mai importante masuri din punct de vedere vamal fiind introducerea in 1988 a unui formular unic de declaratie vamala (care a inlocuit circa 150 de documente vamale diferite) si adoptarea in 1992 a unui Cod Vamal Comunitar. Incepand cu anul 1993, controalele la frontierele interne au fost abolite, colectarea TVA si a accizelor pentrul comertul dintre statele membre fiind realizat din acel moment prin sisteme fiscale si statistice ce nu necesitau controlul bunurilor si a documentatiei aferente in momentul trecerii dintr-un stat in altul.