Analiza Sistemelor Politice - Germania

Introducere

După catastrofa celui de-al Treilea Reich si a dictaturii naţional socialiste sub Adolf Hitler, s-a născut democraţia nouă a Germaniei. În Germania de Vest în anul 1949 a fost adoptată Constituţia care este valabilă şi în ziua de azi. Aceasta ar fi trebuit de fapt să fie o lege fundamentală tranzitorie, până când fosta RDG avea să se unească, din nou cu RFG. Din 3 octombrie 1990 în urma prabusirii Zidului Berlinului există o singură Germanie unificată. Constituţia apără, printre altele, libertatea individului, îi garantează demnitatea şi egalitatea în faţa legii indiferent de rasă, origine, limbă sau religie. În plus, principiul separării puterilor în stat este menit să garanteze că în Germania nu va mai domni vreodată dictatura.

A fost construit un stat federalist cu trei niveluri decizionale. Autorităţile centrale şi landurile îşi împart puterea politică şi elaborează legi. Comunele sunt al treilea nivel de decizie, cel mai numeros şi, cu toate acestea, cu atribuţiile cele mai restrânse. Statul şi-a creat şi mecanisme de apărare împotriva manifestărilor extremiste, iar partide nedemocratice pot fi interzise de pe scena politică. În 1952 şi 1956 au fost scoase în afara legii două partide radical-comuniste, iar in 2001 s-a incercat a scoate din legalitate NPD un partid extremist de origine national-socialisă. În plus, nu poate accede în parlament orice formaţiune politică, ci numai acelea care au depăşit la alegeri pragul minim electoral de 5% din voturile valabil exprimate.

Conflictele sociale şi mobilizarea populaţiei la alegerile generale federale şi locale revin în sarcina partidelor politice. Două formaţiuni s-au făcut remarcate de-a lungul istoriei postbelice: Uniunea Creştin-Democrată / Creştin-Socială, de orientare conservatoare şi Partidul Popular Social Democrat. Există însă şi alte curente politice reprezentate în Parlament: liberalii, ecologiştii şi comuniştii.

Germania este una dintre cele mai importante ţări din Uniunea Europeană şi din lume si face parte din organizatii precum Consiliul Europei (1951), OCDE (Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE.

Regimul politic si forma de guvernamant

Germania este o republică cu organizare statală federală. Este compusa din 16 landuri in prezent. Presedintele Republicii este ales pentru un mandat de 5 ani de Convenţia Federală, ales dupa criteriile: sa aiba cetatenie germana si varsta de 40 ani.

Ca in orice regim parlamentar Presedintele are mai mult functii decorative. Aceste functii sunt: reprezentarea Germaniei pe plan international; incheierea tratatelor internationale; acreditarea si primirea reprezentantilor diplomatici; numirea si revocarea judecatorilor; exercitarea dreptului de gratiere; promulgarea legilor; atributii in ceea ce priveste formarea guvernului. Presedintele nu raspunde din punct de vedere politic de actele sale ci pentru incalcarea Constituţiei sau a unei legi federale.

Parlamentul Germaniei este unul bicameral compus din Bundestag si Bundesrat.

Alegerea membrilor primei camere (deputatilor) se face in doua feluri. Si aceasta pentru ca jumatate din deputati sunt alesi prin vot uninominal majoritar, iar cealalta jumatate prin vot proportional pe listă. Membrii Bundestagului sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani. Bundesratul este compus din membrii numiţi de guvernele landurilor (mandatele sunt de la 3 la 5, in functie de marimea demografica).

Avand in vedere ca Bundestagul este cameră aleasă de populaţie, se poate spune ca deţine functia reprezentativă. Rolul legislativ al Bundesratului este limitat, Bundestagul având o mai mare putere legislaiva, desi constituţia prevede colaborarea dintre camere.

Fiecare camera este condusa de cate un presedinte si un vicepresedinte, asistati de secretari. Presedintele Bundestagului se alege pe durata madadatului legislatin iar cel al Bundesratului este desemnat anual. In afara de functia legislativa Parlamentul are dreptul de a numi si revoca Cancelarul (si guvernul). In acest context vorbim de Bundestag, in fata caruia guvernul este respunzator.Puterea executiva este reprezentata de Guvern, acesta fiind format din Cancelar si ministri.

Cancelarul poate fi propus si de Presedinte si de Parlament insa decizia asupra numirii sale, aparţine Bundestagului. Prima Propunere pentru postul de Cancelar trebuie sa ii apartină Parlamentului. Daca din difertite motive aceasta propunere nu exista sau nu este aprobată, Presedintele va supune votului propunerea sa. Daca nici in acest caz nu este ales un Cancelar, Presedintele are dreptul sa dizolve Bundestagul.Cancelarul dispune de autoritate maxima in Guvern, el avand dreptul sa schimbe cabinetul daca este nevoie.