Drepturi de Alocare Transgaz SA

INTRODUCERE

„Bursele sunt instituţii publice create în scopul de a reuni pe comercianţi, industriaşi, producători, armatori şi asiguratori în vederea negocierii valorilor publice şi private, monedelor, devizelor, mărfurilor, productelor, închirierii vaselor şi acoperirii riscurilor de tot felul" – afirmă Legea Madgearu.

Datorită acestei afirmaţii mi-am ales acestă temă de lucrare.

Bursa este locul unde foarte multe persoane din lume şi-au făcut avere într-o perioadă foarte scurtă, fiind o piaţă cu foarte multe posibilităţi, dar în acelaşi timp este piaţa care a distrus foarte multe societăţi de succes respectiv foarte multe brokeri de succes.

Întotdeauna mi s-a părut un domeniu foarte interesant în care nu este de ajuns să ai cunoştinţe teoretice foarte aprofundate ci este nevoie şi de o intuiţie foarte bună, idei bune şi un “dar “ de a observa posibilităşile.

Pentru a putea prezenta această “lume” mi-am ales a societate nouă pe piaţa bursieră, S.N.T.G.N. Transgaz Mediaş S.A., realizându-şi apariţia în data de 26 noiembrie 2007. Pe de o parte mi-am ales să prezint această societate pentru că este nouă pe piaţa bursieră, iar pe de altă parte pentru că în prezent piaţa bursieră din lume este la pământ, singurele societăţi cu acţiuni pe urcare sunt cele din cadrul societăţilor energetice.

Societatea Transgaz S.A. şi-a realizat apariţia pe piaţa de capital pentru a majora capitalul social al societăţii, şi prin intermediul acestuia şi a capitalului propriu prin obţinerea unor venituri foarte mari din drepturile de subscripţii.

Lucrarea se bazează pe cunoştinţele teoretice şi pe o analiză fundamentală, deoarece analiza technică nu se poate realiza din cauză că nu avem date de referinţă pentru aceste drepturi de alocare deoarece este prima oară când Transgaz S.A. îşi lansează oferta pe piaţa bursieră.

Capitolul I.

Bursa: Definire si caracteristici

1.1. Ce este bursa ?

Termenul desemnează o instituţie cu putere de autoreglementare, specifică economiei de piaţa liberă - bursa - ca formă organizată de schimb pentru mărfuri şi valori.

In esenţă, noţiunea indică locul de intâlnire a negustorilor şi oamenilor de afaceri, în sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi ofertei. Acest conţinut rezultă din definiţiile date în limbajul de specialitate.

Astfel „Legea română asupra burselor" din 1929 - „Legea Madgearu" - arăta că „bursele sunt instituţii publice create în scopul de a reuni pe comercianţi, industriaşi, producători, armatori şi asiguratori în vederea negocierii valorilor publice şi private, monedelor, devizelor, mărfurilor, productelor, închirierii vaselor şi acoperirii riscurilor de tot felul" . Prin urmare bursa este o piaţă, care se particularizează prin obiectul tranzacţiilor şi modul de organizare şi funcţionare.

În domeniul dreptului se apreciază că bursele sunt instituţii unde se negociază (se vând şi se cumpăra) valori mobiliare sau mărfuri, după o procedură anumită şi numai de către anumiţi intermediari, sub supravegherea autorităţilor.

Formarea şi afirmarea bursei exprimă însăşi definirea relaţiilor de schimb, a pieţei ca structura de bază a economiei de piaţă moderne. Odată cu consacrarea bursei, relaţiile de schimb ajung la deplină extindere şi maturizare, primind rolul central în reglarea mecanismului de piaţă.

1.2. Caracteristicile pieţelor bursiere

Natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg în cele ce urmează.

1.2.1. Piaţa de mărfuri

Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri, precum şi pentru diferitele tipuri de hârtii de valoare. Dacă la inceputul lor, pieţele bursiere erau organizate pentru tranzacţionarea în egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele două categorii de burse.

Bursele sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează mărfuri, titluri pe mărfuri, active monetare şi financiare, care au anumite caracteristici:

- sunt generice; se individualizează prin măsurare, numărare sau cântărire

- sunt fungibile; pot fi înlocuite unele prin altele

- au caracter standardizabil; marfa poate fi împărţită pe loturi omogene

- sunt depozitabile; permit executarea obligaţiilor contractuale la o anumită perioadă de la încheierea tranzacţiei

- au un grad redus de prelucrare; menţinerea caracterului de produs de masă, nediferenţiat, omogen.

1.2.2. Piaţa simbolică

Unul dintre principalele obiective ale organizării schimburilor în cadrul bursei îl reprezintă asigurarea operativitaţii tranzacţiilor comerciale şi financiare, realizarea acestora pe o bază standardizată. Necesitatea extinderii şi intensificării schimburilor a generat o tendinţă de dematerializare a mărfurilor, de la bunuri determinate fizic trecându-se la mostre şi eşantioane reprezentative. Pe măsura consacrării de uzanţe comerciale s-a trecut de la eşantion la tipuri şi denumiri uzuale, adică la calităţi abstracte de marfă, pe baza cărora se încheie tranzacţii comerciale. Astfel bursa simplifică la maxim activitatea de tranzacţionare şi reduce negocierea la elementele sale esenţiale: sensul operaţiunii (vânzare sau cumpărare), marfă, cantitatea, preţul şi termenul de livrare.

Bursa nu mai este o piaţă originară, pe care se vând şi se cumpăra mărfuri fizice, ci o piaţă derivată pe care se vând şi se cumpără titluri pe marfă. Dovada existenţei mărfurilor se face cu un document acceptat de comercianţi: recipisa (actul) de depozit pentru mărfurile aflate în antrepozite şi conosamentul pentru mărfurile încarcate pe vas. Transferul proprietaţii asupra mărfii, deci executarea obligaţiilor contractuale de livrare, se realizează prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu îşi asumă rolul de realizare a tranzacţiei în forma sa fizică, mişcarea mărfurilor având loc în afara acestei pieţe.