Evaluarea Personalului

Introducere

Cercetarea dată a fost realizată în organizația American Dream din R. Moldova, or Chișinău. American Dream oferă servcii de tipul Work and Travel. Personalul organizației include directorul, doi consultanți de program și contabilul.

Drept scop mi-am propus evaluarea psihologică a personalului angajat. Importanța evaluării psihologice a personalului este un lucru recunoscut. Multe companii utilizează evaluarea psihologică pentru a identifica potențialul angajaților, cât de motivați sunt aceștia, precum și pentru a identifica acele programe de training și de formare profesională în concordanță cu nevoile fiecăruia. Fie că vor să afle care sunt punctele tari și punctele slabe ale angajaților, care este nivelul lor motivațional și așteptările pe care aceștia le au, sau doresc să aibă o diagnoză completă a resurselor umane pentru a-și construi strategiile viitoare, tot mai multe companii apelează la evaluarea angajaților. Fiecare organizaţie, indiferent cât de mult succes are, se va confrunta pe parcursul evoluţiei sale, mai devreme sau mai târziu, cu impactul cauzat de factorul uman, impact ce poate avea un rol determinant în evoluția viitoare a organizației și a poziționării acesteia în piață.

Astfel am evaluat directorul companiei și cosultanții de program (excluzând contabilul care are doar 2 zile de prezență pe lună și interacționează practic doar cu directorul). Pentru a obține o informație cât mai amplă posibil asupra personalității angajaților am folosit 2 metode: Testul MBTI si testul Big Five.

Nu am ignorant nici temperamentul dat fiindcă acesta este latura dinamico-energetică a personalității și are o influență deosebită în ceea ce privește interacțiunea angajaților cu clienții și între ei înșiși.

De o maximă importanță, după părerea mea, în cadrul oricărei cercetări organizaționale, este cercetarea motivației angajaților, dată fiind corelația directă între motivație și performanță, iar ultima reprezintă și scopul de bază al tuturor organizațiilor.

În partea teoretică a cercetării voi trata conceptele de personalitate, personalitate și muncă, motivație în muncă și onestitate.

În partea practică, voi prezenta rezultatele tuturor testelor pentru fiecare candidat în parte cu analiză.

În final voi face o scurtă concluzie privind importanța rezultatelor obținute.

Personalitatea

Personalitatea umană - aspecte

Există numeroase puncte de vedere cu privire la acest concept. Astfel, Eysenck afirmă că personalitatea este structurarea, mai mult sau mai puțin stabilă a caracterului, intelectului și a aspectelor fizice ale persoanei care determină adaptarea unică a acestuia la mediu; Jaspers consideră că „personalitatea reprezintă un mod particular de manifestare a tendințelor și sentimentelor unui om”, iar R. Meili spune că „personalitatea este obiectul ultim și, prin urmare, cel mai complex al psihologiei”.

Există un punct de vedere teoretic, potrivit căruia personalitatea este „cadrul de referință fundamental pentru definirea sensului și valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice” (M. Zlate), un punct de vedere practic, care rezultă din faptul ca personalitatea este prima, cea mai complexă și adeseori cea mai dramatică realitate umană cu care luăm contact și pe care urmează să o influențăm, să o ameliorăm sau să o schimbăm. Personalitatea, reprezinta primul „ghid” în modelarea corectă a omului.

Definițiile date personalității sunt extrem de numeroase și chiar contradictorii. Totuși, aceste definiții conțin o serie de elemente comune. În acest sens, G. Allport a stabilit trei tipuri mai semnificative de definiții:

- prin efect extern;

- prin structură internă;

- pozitiviste.

După cum se poate observa în definirea personalității se apelează frecvent la formula „personalitatea este unică și irepetabilă”. Atributul de individualitate atașat personalității, accentuează aceasta semnificație; esența personalității rezultă din trăsăturile sale particulare și din articularea lor originală, și se manifestă în comportamentul persoanei, în acțiunile și interacțiunile ei.

Așadar, personalitatea se dezvoltă și se împlinește ca o ființă psihică distinctă de ceilalți (obiectiv și resimțit), ca un Eu care are o coeziune, o unitate interioară și o identitate cu sine. Eul are structuri intime de unde izvorăște originalitatea care-l menține solidar, precum și zone sociale, „publice”, asimilate și construite după modelul societății care îi sunt de asemenea solidare, individul psihic fiind capabil de prezență și integrare socială, de comunicare prin mijlocirea diverselor modele de limbaj.

Facând o extrapolare, către cum ar trebui să se caracterizeze o personalitate individuală ne vom opri la conceptul introdus de A. H. Maslow, cel de „personalitate autorealizată”, care se caracterizează prin urmatoarele trasaturi:

- orientare realistă în viață;

- se acceptă pe sine, pe alții și lumea înconjurătoare așa cum este ea;

- are un grad înalt de spontaneitate;

- este centrat pe probleme și nu pe trăiri subiective;

- atitudine de detașare și nevoie de imitare;

- autonomie și independență;

- apreciere elastică a oamenilor și lucrurilor lipsite de stereotipii;

- are experiențe spirituale sau mistice profunde, deși nu neapărat cu caracter religios;

- se identifică cu omenirea, are interese sociale puternice; relatiile sale afective, interne sunt profunde și cu mare încarcatură emoțională practicate cu puține persoane și nu superficiale sar cu multe persoane;

- împărtășește atitudini și valori democratice;

- nu confundă mijloacele cu scopurile;

- simțul umorului este superior, detașat filosofic, nu este ostil și vindicativ;

- are mare potențial creator;

- se opune conformismului cultural;

- transcende mediul lui de viață, nu se conformează acestuia.