Franța - structura administrativă

I. INTRODUCERE

1. Factori geografici.

Franta se intinde pe 970 km de la nord la sud si 950 km de la est la vest. Aceste dimensiuni confera teritoriului francez o forma relativ masiva, care aminteste de un hexagon, devenit, de altfel si simbolul sau. Chiar daca la nivel mondial, Franta, ocupa locul 47, in materie de suprafata teritoriala, la nivelul Europei Occidentale, ocupa primul loc in materie de suprafata metropolitana (551.000 km).

Teritoriul francez in Europa este marginit de Oceanul Atlantic la vest, de Marea Manecii (care il separa de Regatul Unit) si de Marea Nordului la nord, de Belgia, Luxemburg, Germania, Elvetia si Italia la est, si de Marea Mediterana, Andora, Monaco si Spania la sud.

Teritoriul francez european este localizat in vestul continentului. Franta poseda teritorii, sub diferite statute administrative, in afara Europei: in America de Nord, in Antille, in America de Sud, in Oceanul Indian, in nordul si in sudul Oceanului Pacific si in Antarctica. Ea imparte, in Europa, 2970 km de frontiere terestre cu 8 tari.

Astfel teritoriul francez se individualizeaza fiind simultan european, atlantic si mediteranean. Aceasta tripla caracteristica constituie un element major al geografiei nationale.

Avand o suprafata europeana de 543 965 km (655 688 km cu celelalte teritorii franceze de pe alte continente), Franta ocupa locul 3 in Europa, dupa Rusia si Ucraina, (locul 2 daca se iau in considerare si teritoriile din afara Europei) si locul 1 intre statele membre ale Uniunii Europene. Teritoriul francez are 4 fatade maritime: Marea Nordului, Marea Manecii, Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Lungimea totala a coastelor atinge 3 427km). In Europa tara este delimitate in principal de mari, Oceanul Atlantic si frontiere numite “naturale”: Rinul, Muntii Jura, Muntii Alpi si Muntii Pirinei.

Limitele actuale ale teritoriului sunt rezultatul unui indelungat proces istoric. Frontierele actuale nu au fost definite decat in 1659, cu privire la Muntii Pirinei, 1815, cu privire la Nord-Est, si 1947, cu privire la Alpi.

Franta metropolitana are o mare varietate de forme de relief, distingand intre campiile cotiere situate de la nord la vest si lanturile montane de la sud la est (Alpii) si in sud-vest (Pirineii). Alpii francezi poseda cel mai inalt varf din Europa de Vest, Mont Blanc-4 810 m. Ca regiuni muntoase mai vechi trebuie amintite Masivul Central, Muntii Jura, Muntii Vosgi, Masivul Armorican, etc.

Franta beneficiaza si de o retea fluviala intinsa, compusa in principal de Loire, Rhone, Garonne, Seine, o parte din cursurile Rhinului, Meusei si Sommei.

2. Factori socio-demografici.

La 1 ianuarie 2009, populatia Republicii franceze era estimata la 65 073 482 de locuitori, dintre care 62 448 977 in zona metropolitana, reprezentand aproximativ 1% din populatia mondiala.In Franta, principiul recensamantului general periodic a fost propus printr-o lege in 1791, si primul recensamant national general a fost organizat in 1801,si dupa aceasta data la intervale regulate (1954, 1962, 1968, 1975, 1982, etc); dar dupa ianuarie 2004, acest recensamant a devenit permanent. Cresterea demografica franceza este una dintre cele mai dinamice din Europa, combinand o rata superioara a natalitaii raportata la media europeana (830 900 nasteri/531 200 decese) si un sold migratoriu pozitiv (aproximativ 100 000 de indivizi): populatia Frantei a crescut deci cu 0,61%. Franta este considerate cea mai fecunda tara alaturi de Irlanda. De altfel, inceputul secolului XXI, aduce o schimbare la nivelul piramidei varstelor: se remarca o crestere a partii varstnice a populatiei corelata cu cresterea sperantei de viata. In 2006, Institutul National de Statistica si Studii Economice (INSEE) estima ca 4,9 milioane de emigranti traiesc in Franta, reprezentand aproximativ 8% din populatie.

Trebuie amintit ca prin prisma principiului de drept lex solis, copiii nascuti din parinti imigranti sunt considerati cetateni francezi. Prin urmare, numarul cetatenilor francezi de origine straina este evaluat la 6,7 milioane dupa recensamantul din 1999 organizat de INSEE- cifra care reprezinta in jur de o zecime din populatia franceza.Cea mai mare parte a imigrantilor vin din Europa (Grecia, Portugalia, Spania, Italia, dar si din Romania, Polonia), din Africa si Maghreb. La 1 ianuarie 2005, numarul strainilor in Franta metropolitana era de 3 501 000 persoane, adica 5,8%.Dupa Michele Tribalat, cercetator la INED (Institutul de Studii Demografice), numarul imigrantilor este foarte greu de estimat, datorita absentei statisticilor oficiale. Numai trei studii au fost intreprinse in acest sens in 1972, 1942 si 1986. Dupa un studiu efectuat in 2004, aproape 14 milioane de persoane aveau cel putin un parinte sau un bunic de origine straina.

Cu privire la densitatea populatiei, Franta a inregistrat o crestere de 33% in ultimii 45 de ani. In intervalul 1961-2006 s-a inregistrat o medie anuala de 99,2 loc./km. In 2006 s-a inregistrat cel mai inalt nivel (111,4) si cel mai scazut in 1961 (83,9). Astfel specialistii speculeaza pentru anul 2010 un nivel de 113,4. Construita dupa un model statistic relativ simplu, aceasta previziune prezinta un grad ridicat de fiabilitate, dat fiind faptul ca variatiile in cei 45 de ani prezinta o structura relativ simpla.

Limba oficiala a Frantei este franceza, insa s-a remarcat fenomenul limbilor minoritare sau regionale. La Biroul European pentru Limbile mai putin folosite, bransa franceza regrupeaza 10 comunitati lingvistice.

Emblema nationala este drapelul tricolor, albastru, alb, rosu.

Imnul national este “Marseillaise”.

Deviza republicii este “liberte, egalite, fraternite”.

Principiul: “guvernare de catre popor, prin popor si pentru popor”.

II. ORGANIZARE ADMINISTRATIVA SI POLITICA

1. Diviziuni administrative. Principalele diviziuni administrative ale Frantei sunt regiunile, departamentele si arondismentele. Astfel teritoriul francez este divizat in 26 de regiuni dintre care 22 sunt metropolitane si 4 de peste mari.