Prezidențialism versus parlamentarism. Studiu de caz - Statele Unite ale Americii și Marea Britanie

Argument

Pentru a întreprinde analize comparative cu adevărat valoroase este nevoie de o structură care să ajute la detectarea asemănărilor şi deosebirilor dintre guvernări. După cum ştim, conceptul de sistem poltic sau de guvenământ ar putea pune bazele unei asemenea structuri.

Sistemele politice, cu particularităţile lor sunt, fără indoială, elementele cele mai importante când vine vorba despre instituţiile statului, în relaţie cu societatea per ansamblu, cât şi în contextul unui sistem internaţional din ce în ce mai diversificat.

În prezent, o definiţie comprehensivă a sistemului politic, care încearcă să propună sinteza definiţiilor consacrate in textele de referinţă, arată că acesta este ,, ansamblul elementelor vieţii politice, aflate în interacţiune unele cu altele, precum şi cu alte sisteme care alcătuiesc societatea, rezultatul activităţii lor fiind adoptarea unor decizii cu caracter global.”

În contextul în care există mai multe categorii de regimuri poltice, respectiv, prezidenţialism, parlamentarism, semiprezidenţialism. În această lucrare ne propunem să comparăm două dintre aceste tipuri de sisteme politice, sistemele politice al Statelor Unite (cu un sistem politic clasic prezidenţial) şi al Marii Britanii ( cu un sistem parlamentar ).

În demersul nostru, vom urmări similitudinile, şi mai ales diferenţele dintre cele două tipuri de sisteme politice. Vom stabili o serie de obiective si ipoteze, prin care vom urmări diferenţele dintre gradul de răspundere politică a executivului în faţa naţiunii şi cea în faţa parlamentului, relaţia dintre procesul decizional asociat cu guverne colegiale şi cu cabinete cu decizie necolegială; gradul de eficienţă al apartenenţei liderilor politici la executiv şi/sau legislativ, precum şi deosebirea dintre modul de dizolvare al parlamentului într-un regim prezidenţial şi într-un regim parlamentar.

Prezidenţialismul este sistemul politic care generează de multe ori dezbateri aprinse, limitează semnificativ puterea instituţională a parlamentului, care nu mai poate numi sau demite guvernul, aşa cum se întâmplă în sistemele parlamentare, iar preşedintele este şi şeful guvernului.

În regimurile parlamentare, şeful executivului (primul-ministru) este desemnat prin votul membrilor parlamentului, în timp ce în regimurile prezidenţiale şeful executivului (preşedintele) este ales prin vot universal. Prezidenţialismul este caracterizat, de cabinete cu decizie necolegială, unipersonală.

În SUA, membrii executivului (mai concret ai administraţiei prezidenţiale) sunt un fel de consilieri ai preşedintelui pe probleme specifice, decizia politică aparţinând însă exclusiv preşedintelui.

Modelul Washington, sau cel american, este recunoscut pentru eficienţa şi stabilitatea sa. În acest caz., relaţiile dintre preşedinte şi congres sunt controlate prin principiul separării puterilor în stat. ,, Deşi la începuturile sale, prezidenţialismul american însemna guvernarea prin instituţii separate care îşi împart puterea, acum se poate vorbi despre guvernarea prin instituţii separate care intră în competiţie pentru puterea pe care în mod normal ar trebui sa o împartă”.

Sartori clasificã sistemele politice ca prezidenţiale şi parlamentare. Într-un sistem prezidenţial criteriul principal este cã şeful de stat sã fie ales prin vot popular direct, iar parlamentul nu poate sã numeascã sau sã rãstoarne guvernul.

Preşedintele este cel ce întruchipeaza puterea executivã, iar legislativul se aflã în autonomie de executiv, aceste puteri echilibrându-se reciproc. Sistemul American este singurul sistem prezidenţial pur viabil, divizarea preşedinte–congres putând suscita probleme şi impas politic.