Regimuri politice nedemocratice - studiu de caz - Italia fascistă

1. Regimuri politice

Problema regimurilor politice este vitala pentru organizarea si fundamentarea vietii sociale.De natura regimurilor politice depinde in mare masura solutionarea in interesul cetatenilor a problemelor legate de viata si activitatea acestora.

Regimul politic reprezinta forma concreta de organizare si functionare a sistemului politic,indeosebi modul de constituire si actiune a organelor de stat in raport cu cetatenii.

Natura regimului politic, forma sa de exprimare in planul practicii sociale este rezultatul raportului de forte dintre clase, grupuri sociale, partide, formatiuni politice, intr-un cuvant, dintre cetateni, organizatii, dintre acestea si societatea civila si politica;

Regimul politic nu poate si nu trebuie identificat cu forma de guvernare.

Forma de guvernare desemneaza modul concret de formare si organizare a organelor puterii de stat, caracteristicile si principiile lor, raporturilor dintre ele si celelalte organe ale statului, ca si a raporturilor dintre ele si celelalte forme institutionalizate ale sistemului politic. In schimb, regimul politic inseamna materializarea expresa a unor operatiuni axiologice, a unei ierarhii specifice a valorilor, in general, a valorilor politice, in special. Chiar daca unele elemente ale regimului politic se suprapun intr-o oarecare masura si sub anumite aspecte, cu cele ale formei de guvernamnt sau ale structurii de stat, prin aceasta ele nu-si dizolva identitatea, calitatea distincta de a fi laturi definitorii ale regimului politic. Cu exceptia monarhiilor absolute unde se nasc regimuri dictatoriale, forma de guvernare nu poate decide natura regimului politic, ci ea, in cea mai mare masura, este rezultatul raportului dintre aceasta si cetateni.

1.1 Regimurile politice dictatoriale

Termenul de "dictatura" provine din latinescul "dictatura", derivat

din "dictare - a afirma, a porunci", însemnând dominatia nelimitata a unui

grup social, a unei persoane.

Dictatorul (lat. "dictator") este persoana care exercita conducerea

fara nici un control al statului, având puteri discretionare.

În Roma antica, dictatura însemna puterea absoluta a unui despot(autocrat, tiran). Notiunea era atribuita magistratilor superiori, investiti cu puteri nelimitate în împrejurari exceptionale - razboaie, rascoale populare - pentru o perioada, în principiu, de 6 luni. Exprimând, initial, o putere legal instituita, la sfârsitul republicii romane prin dictatura se înte lege puterea celui care a acaparat-o prin mijloace ilegale.

În politologie, termenul de dictatura este identificat cu cel de totalitarism, absolutism, despotism, autocratie, existând o diversitate de pareri cu privire la trasaturile definitorii ale dictaturii, printre care mentionam: caracterul absolut al autoritatii supreme; absenta unor norme de succesiune; lipsa unor legi sau cutume în virtutea carora dictatorii sa raspunda pentru faptele lor; concentrarea puterii în mâna unei singure persoane s.a.

În definirea conceptului de dictatura, politologia evidentiaza mijloacele si metodele proprii guvernarii dictatoriale, de la cele legale pâna la cele ilegale, de la manipularea "pasnica" la violenta deschisa, în functie de evolutia concret istorica.

Dictatura reprezinta, asadar, caracteristica principala a oricarei

dominatii, modul si formele ei de exercitare, în raport cu toate conditiile concrete ale momentului istoric.

De-a lungul istoriei, au existat mai multe regimuri dictatoriale,îndeosebi în epocile sclavagista si feudala, sub forma monarhiilor absolutiste. O data cu epoca moderna, regimurile absolutiste au primit puternice lovituri, prin aparitia regimurilor democratice. Cu toate acestea,istoria moderna si, în mod deosebit, cea contemporana, au înregistrat si regimuri politice dictatoriale. Mare amploare au avut dictaturile de tip fascist (Moussolini, Hitler, Horty etc.) si comunist (Stalin, Mao Tzedun Politologie etc.). În afara de aceste regimuri dictatoriale de mare amploare se cunosc si alte regimuri dictatoriale militare, personale etc.

Dictaturile totalitare sunt regimuri politice fundamentate pe

ideologia si partidul politic de extrema dreapta sau de extrema stânga, ale

caror mijloace si practici de guvernare au atins formele cele mai arbitrare ale

puterii absolute discretionare, exercitate prin teroare, propaganda si asasinat.

Regimurile totalitare au unele trasaturi comune: la baza aparitiei si

mentinerii lor au stat: existenta unui singur partid, fapt ce a determinat înlaturarea statului de drept; ideologii singulare, absolutiste, cu caracter mesianic, care la fascism s-a manifestat în exterminarea popoarelor si indivizilor apartinând altor comunitati, rase sau conceptii, iar ideologia comunista, prin misiunea "istorica" a clasei muncitoare si a tezei "luptei de clasa", care a distrus drepturile si libertatile natiunilor, ale indivizilor, ale tuturor comunitatilor sociale care s-au aflat sub comunism; mitul dominatiei charismatice, mitologia sefului predestinat sa conduca, creându-se cultul sefului (personalitatii) întretinut prin mijloacele propagandei si ideologiei partidului, impuse pâna la dimensiunile unei isterii colective.

Regimurile totalitare comuniste au aparut în timpul primului razboi mondial (în fostul imperiu tarist) si dupa al doilea razboi mondial în unele tari din centrul si estul Europei, în Asia si America Latina si au disparut, în buna parte, ca urmare a revolutiilor anticomuniste din anii 1989-1990.

Regimurile totalitare fasciste au aparut dupa primul razboi mondial si au fost înlaturate la sfârsitul celui de al doilea razboi mondial, ca urmare a victoriei Natiunilor Unite