Construirea unei Probe de Abilități Intelectuale

Temă de evaluare: Proiect de cercetare. Durata: de-a lungul semestrului II: 50% din punctajul notei finale. Tema proiectului: Construirea unei probe de abilităţi intelectuale: Vă puteţi organiza într-un grup de cercetare de 5 persoane maxim în care ar fi bine să includeţi şi un coleg psiholog.

Paşi ai cercetării aplicative:

1. Alegeţi o abilitate semnificativă pentru un o populaţie ţintă: ex. manager RU, manager de top; manager de unitate, etc. De exemplu: gândire abstractă, abilitatea verbală, abilitatea numerică, capacitatea de recunoaştere, persistenţa atenţiei, capacitatea de a genera strucutri noi, etc.

2. Definiţi abilitatea = studiu teoretic: componente – faţete, etc.

3. Construiţi un număr de itemi care să modeleze comportamente rezolutive reale legate de această abilitate: construiţi testul pilot.

4. Aplicaţi pe un număr de persoane din categoria ţintă.

5. Calculaţi fidelitatea (consistenţă internă, Alpha) şi continuaţi cu analiza de item (grad de dificultate, capacitate de discriminare).

6. Refaceţi testul de abilităţi eliminând itemii necorespunzători. Refaceţi calcului consistenţei interne. Obs. Pentru calculul statistic puteţi folosi programul de analiză statistică SPSS.

1. Aptitudinile verbale. Studiu teoretic

În acest proiect vom analiza aptitudinile verbale şi vom evidenţia înţelegerea verbală, înţelegerea informaţiilor scrise, exprimarea orală, exprimarea scrisă.

Această aptitudine este semnificativă pentru postul de Manager Resurse Umane. Aptitudinile verbale sunt foarte importante pentru orice individ, mai ales pentru un manager datorită cerinţelor postului.

În continuare vom oferi câteva informaţii despre aptitudinea aleasă.

Aptitudinile exprimă personalitatea individului uman ca tot unitar, sub raport instrumental, performantial.

Ele reprezintă o expresie a potenţialului adaptativ general al individului uman, pe baza căruia el reuşeşte să răspundă solicitărilor externe, diverselor situaţii ale existenţei şi să-şi satisfacă stările de necesitate. Permit efectuarea cu succes a unor activităţi.

Exprimarea în scris reprezintă abilitatea de a scrie informaţii şi idei, utilizând propoziţii corecte din punct de vedere gramatical, astfel încât intenţia autorului să fie cât mai clară şi să fie înţeleasă de ceilalţi. Este un proces complex care nu se referă doar la sarcina fizică de a produce un text scris.

Pentru postul de Manager Resurse Umane munca nu se poate desfăşura conform standardelor fără această abilitate; deci este una dintre abilităţile de bază.

Este foarte importantă înţelegerea sensurilor unor cuvinte peste medie ca şi dificultate, dar care sunt întrebuinţate foarte des. Deasemenea, gramatica limbii române trebuie să fie stăpânită foarte bine; cuvintele să fie scrise corect.

Alte componente ale abilităţii de exprimare în scris sunt constituite de creativitatea în redactare, ceea ce presupune dezvoltarea şi crearea unor idei care să includă o contribuţie artistică. Se urmăreşte dacă persoana testată reuşeşte să compună un text creativ, care să aibă un impact asupra celui care îl va citi.

În momentul în care aducem în discuţie abilităţile unei persoane, trebuie să avem în vedere originea, structura şi manifestările acestora.

Există două abordări care fac referire la natura abilităţilor: „dar divin”, care susţine ideea de natură divină a acestora şi teoriile biologizante, care susţin ideea că abilităţile sunt înnăscute şi chiar transmise ereditar.

O altă teorie, în opoziţie cu această viziune, susţine caracterul înnăscut al abilităţilor, ele depinzând în totalitate de influenţele social-istorice, culturale, educaţionale, etc. Abilităţile se clasifică în două categorii: generale şi speciale. Abilităţile generale necesită efort intelectual, de ele depinzând succesul a numeroase activităţi. Abilităţile speciale sunt implicate în domenii specifice de activitate, cum ar fi: muzica, sport, teatru. Structura abilităţilor a fost pentru prima dată reliefată de cercetările lui Alfred Binet, în Franţa, la începutul sec. XX. Ulterior, s-au conturat două direcţii în studierea structurii abilităţilor. Prima direcţie este în mare parte o abordare practică orientată în direcţia construirii de teste. A doua direcţie pleacă de la rezultatele obţinute la mai multe teste şi se bazează pe analiza factorială. Trebuie să ne referim şi la intelect atunci când vorbim despre abilităţile verbale. Modelul structural tridimensional al intelectului elaborat de J. P. Guilford (1967) are următoarele dimensiuni:

• operaţii (evaluare, gândire convergentă, gândire divergentă, memorie, cunoaştere);

• conţinutul activităţii intelectuale (figural, simbolic, semantic, comportamental) produsele activităţii intelectuale (unităţi, clase, relaţii, sisteme, transformări, implicaţii).

Abilităţile verbale ca abilităţi cognitive

Abilităţile reprezintă însuşirile psihice şi fizice relativ stabile care-i permit omului să efectueze cu succes anumite forme de activitate.

E. Fleishman a elaborat taxonomia abilităţilor, incluzând 52 de abilităţi fundamentale, care au fost divizate în trei mari categorii: abilităţi cognitive, fizice şi perceptual-motrice. Această listă ne ajută să analizăm anumite particularităţi individuale importante în diverse activităţi. Atunci când vorbim despre abilităţile cognitive, facem referire cu precădere la „inteligenţă” sau „factorul g”. Termenii de abilităţi mintale şi abilităţi cognitive se referă la abilităţi specifice că memoria, reprezentările spaţiale sau diferite modalităţi de a face raţionamente.

Inteligentă este capacitatea creierului uman de a înţelege uşor şi repede probleme noi şi cu totul nefamiliare. De exemplu dacă nişte indivizi care nu ştiu nimic depre un anumit domeniu (de exemplu management) încep deodată să practice meseria de manager, fără să primească sfaturi sau indicaţii de la alte persoane, atunci cel mai inteligent dintre ei va pricepe mai repede decât ceilalţi ceea ce e de priceput în acest domeniu. Deci, inteligenţa se referă la capacitatea intelectuală generală a unei persoane şi este definită că abilitatea de a învăţa şi a te adapta la mediu.

Inteligenţa specifică mediului organizaţional reprezintă „o capacitate mintală foarte generală, care, printre alte lucruri, implică abilitatea de a raţiona, planifica, rezolva probleme, a gândi abstract, a înţelege idei complexe, a învăţa rapid şi a învăţa din experienţă”.