Caracteristica Farmaco-Clinică a Anestezicelor Folosite în Chirurgia OMF

Domeniu: Stomatologie

Conține 1 fișier: pptx

Pagini : 65 în total

Mărime: 564.90KB (arhivat)

Publicat de: Zenovia Vasiliu

Puncte necesare: 8

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Hitu Dumitru

Proiect OMF Catedra Chirurgie OMF N. Testimiteanu

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Plan:
Substanţe anestezice utilizate pentru anestezia inhalatorie:
a) Anestezicele lichide volate
b) Anestezia generală gazoasă
2) Anestezia intravenoasă
3) Principalele substanţe anestezice loco-regionale:
a) Grupa esteri
b) Grupa neesteri (amide)
4. Anestezice Topică (locale de suprafaţă de contact)

Extras din proiect

Substanţe anestezice utilizate pentru anestezia inhalatorie:

- au o structură chimică foarte variată.- cele mai folosite sunt hidrocarburi halogenate (halotan), esteri halogenaţi (enfluran, izofluran, metoxifluran), protoxid de azot.- Sunt bine solubile în grăsimi şi au coeficient mare de partiţie grasimi / apa.- Pot să fie: volatile şi gazoase.

Anestezicele lichide volate :

- eterul dietilic

- eterul divinilic

- clorura de etil

- tricloretilenul

- fluotanu

- pentranul

- enfluranul

- izofluranul

b) Anestezia generală gazoasă:

- protoxidul de azot (N2O)

- ciclopropanul (C3H6)

a) Anestezicele lichide volate :

ETERUL DIETILIC

A fost preparat de Valerius Cordius în 1543. Prima anestezie raportată a fost administrată de T.G. Morton în 1846, deşi, în 1842, sub anestezie cu eter W.E. Clark efectuează o extracţie dentară, iar Crawford W. Long o extirpare a unei tumorete în regiunea gâtului.

Proprietăţi farmacologice

Aparatul respirator

-Efect iritativ asupra căilor respiratorii superioare şi arborelui traheo-bronşic

-Producerea hipersecreţiilor şi spasmului în administrarea rapidă cu concentraţie crescută de la început.

-Realizează bronhodilataţia prin relaxarea musculaturii bronhice.

Aparatul cardiovascular

-Creşte frecvenţa şi debitul cardiac

-Valorile T.A. cresc uşor de obicei sau rămân neschimbate.

Aparatul digestiv

- stimulează secreţia salivară;

- favorizează vărsăturile în timpul inducţiei şi în perioada postoperatorie;

- favorizează pareza intestinală postanestezică;

- produce hiperglicemia şi formează astfel acidoza metabolică. Sistemul nervos central

- are putere anestezică de 100%. Concentraţia de vapori necesară pentru a induce anestezia este de 4-9%, iar pentru menţinere 3-4%. M.A.C. anestezic este de 1,9%;

- produce excitaţie marcată în inducţie;

favorizează convulsiile la hipertermici (inclusiv la copii) şi în condiţii de hipoxie;

Musculatura voluntară

- realizează o relaxare musculară bună, fără a deprima respiraţia. Eliminare: 85-90% pe cale respiratorie nemodificat. Restul prin piele, prin urină şi diverse secreţii organice în timp.