Tehnici Moderne de Obturare a Canalelor Radiculare

INTRODUCERE

Conform endodonţilor, obturaţia radiculară este considerată (pe bună dreptate de Weine) cea de-a treia etapă în tratamentul canalelor radiculare, desigur, după etapele de diagnostic şi preparare. Obturaţia radiculară reprezintă sigilarea cavităţii endodontice şi vizează izolarea cât mai bună a sistemului canalicular de mediul bucal, dar şi de parodonţiul profound. Scopul obturaţiei îl reprezintă o umplere tridimensională a sistemului canalicular, asigurând asfel rezistenţa în timp a rezultatului obţinut după curăţarea temeinică a canalului. Obturaţia va permite cicatrizarea apicală şi lateroradiculară, evitându-se astfel orice recidivă a patologiei pulpare sau parodontale. Modificările radiculare, de formă/structură, poziţie sau număr, ridică probleme deosebite pentru reuşita tratamentului endodontic de specialitate. De foarte multe ori, datorită acestor modificări radiculare tehnica de obturare devine deosebit de dificilă sau, uneori, chiar imposibilă. Multitudinea de situaţii întâlnite în practica stomatologică au dus la modernizarea tehnicilor de obturare, la dezvoltarea metodelor radiologice şi microscopice de investigare a canalelor radiculare, cât şi la dezvoltarea unei game largi de materiale pentru fiecare tip de afecţiune a canalelor radiculare. Dezvoltarea materialelor şi a tratamentelor utilizate în endodonţie a dus la o scădere considerabilă a eşecurilor în terapia endodontică, prin descoperirea dinţilor cu rădăcini supranumerare şi posibilitatea de preparare a tuturor rădăcinilor ( indiferent de forma canalului, ex. Dens in dente, furcaţii, delte apicale).

Ultimele studii au demostrat că în 60% din cazuri eşecul în terapia endodontică este dat de obturaţia incompletă a spaţiului canalicular. Canalele neobturate constituie un mediu de cultură propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Acest fapt se datorează în primul rând condiţiilor propice întâlnite în mod constant în canalul radicular. Este vorba despre umiditate, persistenţa unor microorganisme în ciuda unei curăţiri conştiincioase a canalului, absenţa celulelor cu rol în apărare, iar temperatura constantă este de aproximativ 37 grade Celsius. (conform Washington Study)

Pentru a evita şi elimina microorganismele care afectează rezultatul tratamentului endodontic este necesar ca obturaţia radiculară să fie etanşă, pentru a inactiva microorganismele prin propulsarea lor în exteriorul canalului radicular unde celulele cu rol de apărare specifică le vor neutraliza.

Rolul obturaţiei este acela de a realiza o inactivare mecanică a resturilor organice şi microorganismelor prezente. Prin mijloacele existente în tehnica actuală este posibilă obturarea canalului radicular principal, dar nu şi umplerea ramificaţiilor sale laterale sau apicale. În momentul în care, rămase neobturate, canaliculele comunică cu spaţiul parodontal, în special cele de la nivelul deltei apicale constituie zone de minimă rezistenţă unde se pot dezvolta aceste microorganisme. Observaţiile noastre, ca şi ale altor şcoli de stomatologie, au aratat că prin obturarea corectă a canalului principal (chiar dacă canaliculele colaterale nu sunt complect obturate sau sunt imposibil de obturat), ca moment final al unei terapii bine conduse, se asigură de regulă, succesul tratamentului.

Este deosebit de important să se ţină cont de faptul că: procentajul succesului şi pronosticul tratamentului endodontic depind direct de capacitatea obturaţiei de a sigila toate comunicările sistemului canalicular cu spaţiul desmodontal, canaliculele laterale sunt o realitate biologică şi deci clinică de care nu se poate face abstracţie şi complexitatea anatomiei endodontice implică din start ca anumite zone să rămană în afara acţiunii instrumentarului endodontic şi aceasta în pofida instrumentării cu mare atenţie a canalelor radiculare în timpul preparării lor.

Capitolul I

Factori ce influenţează în mod direct calitatea obturaţiei

Corectitudinea realizării unei obturaţii radiculare depinde direct de doi factori, care trebuie luaţi în calcul pentru a realiza o obturaţie cât mai corectă. Este vorba de respectarea cu sticteţe a tuturor etapelor de tratament:

A. prepararea canalului radicular;

B. materialul ales pentru obturaţie.

I.1. Criterii privind prepararea canalului radicular ce permit obturaţia radiculară:

Indiferent de tehnica utilizată sau de materialul ales pentru obturaţia radiculară, canalul trebuie să răspundă criteriilor de bază, ce asigură succesul tratamentului. Prepararea canalului radicular trebuie să asigure accesul în porţiunea sa apicală , pentru a permite condensarea unui material ce va obtura în totalitate canalul. O obturaţie corectă depinde de efectuarea tratamentului mecanic adecvat cu conştinciozitate, tratament care trebuie să respecte principiile biologice şi mecanice de preparare a canalelor radiculare şi să fie conservative, în acelaşi timp.

Respectarea obiectivelor biologice trebuie să permită obţinerea dezinfecţiei sistemului endodontic şi înlăturarea în întregime a pulpei dentare afectate, cât şi a straturilor afectate din grosimea pereţilor canalului radicular.

Prepararea mecanică a canalelor radiculare vizează asigurarea unei forme optime, continue şi cronice a preparaţiei. Deosebit de important este să se asigure respectarea formei iniţiale a canalului şi poziţia cu diametrul foramenului apical.

Unele teste trebuie respectate pentru ca obturaţia radiculară să aibă succes:

• canalul trebuie să prezinte o cultură negativă. Este vorba de un test care însă în practica curentă este dificil de realizat.

• canalul trebuie să fie perfect usca

• absenţa mirosului urât persistent după preparare;

• absenţa sensibilităţii periapicale, atât la palparea tăbliilor osoase vestibulară şi orală, cât şi la percuţia în ax.

Deosebit de important este să se ţină cont de condiţia clinică pentru realizarea obturaţiei radiculare şi anume prepararea unui canal uscat şi steril. Lipsa secreţiei se apreciază prin testul cu meşele sau conurile de hartie care la extragerea din canal sunt perfect uscate. Canalul se consideră ca fiind unul steril în momentul în care la extragerea meşelor din canal acestea sunt necolorate şi nu au niciun fel de miros.

Doar ţinând cont de aceste cerinţe vom putea realiza o obturaţie corectă a canalelor radiculare principale, cât şi a celor laterale şi accesorii prin pătrunderea cimentului endodontic şi a gutapercii fluidificate prin încălzirea la acest nivel.