Consumul de Energie

1.Problematica Generală

Orice activitate umană actuală înseamnă consum de energie, a cărui rată de creştere este destul de accentuată pentru a provoca îngrijorare din două puncte de vedere: sursele clasice de energie: petrol, gaze, cărbuni sunt pe cale de a se epuiza, iar, pe de altă parte, producţia de energie are ca produse secundare nedorite noxele, şi în special CO2 NOx etc. care accelerează efectul de seră.

Obiectivul de reducere a schimbării climatului global a fost analizat de Naţiunile Unite în planuri de măsuri a căror implementare a început prin semnarea Convenţiei asupra Schimbării Climatului - Rio -1992. Protocolul de la Kyoto din 1997 a fost un pas important în direcţia transpunerii în practică a măsurilor de reducere a emisiilor gazelor care provoacă efectul de seră. Protocolul a stabilit măsuri cantitative de reducere a emisiilor de noxe. Europa, în ansamblu, este unul din marii producători şi consumatori de energie, care a impus directive cu cifre precise statelor membre, dar, la rândul lor, statele Europei şi-au luat angajamente proprii care s-au concretizat prin măsuri în acest domeniu. După întâlnirile de la Bonn şi Marrakesh în 2001, Protocolul de la Kyoto intră în acţiune în 2002. Una din recomandările Protocolului de la Kyoto este încurajarea utilizării surselor regenerabile de energie, atât în ceea ce priveşte cercetarea, cât şi implementarea pe scară largă a acestor tehnologii, prin sprijinirea financiară în cadrul unor măsuri speciale, la nivel de stat.

Scenariile de viitor prevăd că reducerea emisiilor la un nivel la care nu pun în pericol climatul, fără folosirea extensivă a energie nucleare, va impune ca în anul 2050 energiile regenerabile vor contribui cu 50% la producţia totală de energie şi cu 80% în anul 2100. Grupul de acţiune Renewable Energy Task Force al G8 a recomanandat ca, în anul 2010, un miliard de locuitori ai planetei să beneficieze de energia regenerabilă.

Studiile privind situaţia actuală a Europei arată că, dacă nu se iau măsuri adecvate, în anul 2030, Europa va depinde în procent de 80% de importurile de energie, în comparaţie cu situaţia actuală care indică 50% importuri. Documentul adoptat recent - Cartea verde a Energiei - Pentru o Strategie Europeană de Aprovizionare cu Energie, indică faptul că 94% din gazele cu efect de seră sunt emise de producţia de energie şi de transport. În aceste sectoare sunt necesare investiţii masive pentru eficientizare şi ecologicizare. Structura producţiei de energie în Europa arată că 6% este produsă din surse regenerabile.

Mobilitatea este unul din factorii cheie pentru economie şi societate. Politica de transport trebuie să creeze cadrul legislativ şi politic. În vederea satisfacerii nevoilor de transport, acordând în acelaşi timp importanţă dezvoltării durabile a oraşului în cele trei dimensiuni ale sale (ecologică, economică şi socială). Prin introducerea într-o proporţie considerabilă a unor carburanţi şi motoare îmbunătăţite se obţine o reducere a emisiilor poluante.

Pentru a realiza obiectivele de reducere a emisiilor stabilite la Kyoto, este necesară mai multă implicare în problemele transportului. De aceea, guvernele sprijină obţinerea unui carburant de viitor pe baza energiilor reciclabile, cu emisii foarte reduse de CO2. În ceea ce priveşte perfecţionările ulterioare ale carburanţilor pe bază de resurse fosile şi ale mijloacelor de transport, utilizarea pe scară largă a energiilor reciclabile în transport şi în producerea combustibilului deschide drumul pentru o dezvoltare importantă în direcţia unui transport durabil.

Având în vedere că transportul este unul din principalii consumatori de energie la nivel mondial, impactul politicilor energetice la nivel naţional, european şi mondial este direct şi inevitabil.

Calitatea carburantului folosit în transport contribuie în primul rând la calitatea mediului înconjurător. De aceea calitatea carburantului trebuie îmbunătăţită în continuare pentru a reduce poluarea cu substanţe toxice. Este important să se insiste pentru introducerea "benzinei reformulate" ceea ce duce de la început la emisii mai reduse de substanţe toxice.

Benzina cu plumb retrasă tot mai mult din Uniunea Europeană. Procentul benzinei fără plumb în Uniunea Europeană este în jur de 76%. în 1985 se utiliza aproape exclusiv carburantul cu plumb. Benzina cu plumb nu va mai avea piaţă de desfacere în UE începând cu 2005. Ţările din UE care au probleme în acest sens pot solicita o reglementare de excepţie până în 2005.

În Austria, Danemarca, Finlanda, Olanda şi Suedia deja nu mai există benzină cu plumb; în Germania este aproape scoasă de pe piaţă. Şi în Belgia, Irlanda şi Luxemburg benzina fără plumb o înlocuieşte tot mai mult pe cea cu plumb. În ţările sudice ale UE, acest progres se manifestă mai greu. în Spania şi Grecia procentul de utilizare a benzinei fără plumb este de 46%, în Portugalia de 51 % , iar în Italia de 54%.

Pentru că la vehiculele ecologice sunt necesari carburanţi mai curaţi, conţinutul de sulf, benzol şi hidrocarburi aromatice din benzină şi motorină trebuie redus considerabil. În acelaşi timp, carburantul îmbunătăţit influenţează în mod direct şi pozitiv emisiile vehiculelor aflate în exploatare.