Importanta Transportului Maritim în Sfera Circulației Mărfurilor

Avântul economic înregistrat de societatea umană a implicat în ultima perioadă o creştere fără precedent a comerţului mondial, a traficului de materii prime de bază necesare industriei – minereuri, cărbune, petrol.

La realizarea circulaţiei volumului intens de mărfuri, în vertiginoasa creştere anuală, transportului naval i-a revenit rolul de prima mărire, atât cantitativ cât şi operativ, şi acesta nu numai că transportul pe apă este mai ieftin ci, mai ales ca urmare a diversificării surselor de relaţii comerciale, înmulţirea numărului de participanţi la aceste relaţii şi caracterului tot mai complex al schimburilor comerciale internaţionale.

Mările şi oceanele lumii formează o punte de legătură trainică, eficientă şi necesară între ţările lumii; mai mult decât atât, ţările continentale îşi dezvoltă prin mari lucrări artificiale reţeaua de ape naturale în cai navigabile, spre a prelungi transportul pe apă cât mai adânc în interiorul continentelor şi, prin canale, până la porţile marilor coloşi industriali.

Ca urmare, flotele maritime de transport au cunoscut în perioada postbelică o creştere vertiginoasă a tonajului global, însoţită de diversificarea tipurilor de nave, de specializarea şi perfecţionarea tehnico-constructiva, tonaj mărit, creşterea vitezei de marş, introducerea automatizării în funcţionarea instalaţiilor de bord, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă la bord, creşterea securităţii navelor angajate în expediţii maritime în orice zone navigabile ale Oceanului Planetar.

Comerţul maritim modern este o activitate economică vastă şi complexă, atât ca volum al mărfurilor aflate în trafic, cât şi ca valoare materială a acestora, la care se adăugă investiţiile uriaşe, de înaltă tehnicitate, reprezentate de nave ca mijloc de tranport şi de porturile moderne ca noduri de transbordare. În acelaşi timp, complexitatea se rezidă şi în condiţiile specifice de mediu în care se desfăşoară – mările şi oceanele – care impun măsuri deosebite de siguranţă.

Din toate aceste aspecte a derivat şi s-a creat în timp cadrul specific tehnic, economic şi juridic al comerţului, respectiv al transportului maritim.

Ca activitate economică, transportul maritim modern nu se poate limita numai la măsuri privind realizarea rentabilităţii – condiţie, de altfel, ireductibila – ci se impune ca o necesitate obiectivă a dezvoltării societăţii umane în condiţiile geografice, economice şi politice concrete ale lumii şi epocii noastre. La stadiul tehnic actual atins de civilizaţie, nici un alt mijloc de transport, cu excepţia navelor, nu poate asigura traficul peste mări şi oceane a miliardelor de tone de mărfuri intrate anual în circuitul schimburilor internaţionale.

Faptul că, transportul pe apă în general, este mai ieftin şi deci mai avantajos decât transportul pe oricare dintre celelalte căi de comunicaţie, rezida şi din următoarele caracteristici:

Ø Este mijlocul cel mai economic, calculat fie la cost global, fie la tonă transportată, dar mai ales la tonă/milă;

Ø Dispune de o gamă foarte variată de nave, clasice sau specializate, cu capacităţi unitare variind de la câteva sute de tone deadweight, până la marile mineraliere de 100.000-300.000 tdw, vrachiere de 25.000-150.000 tdw şi petroliere între 30.000-500.000 tdw, ceea ce permite ca la o singură călătorie să se transporte cantităţi mari de mărfuri la distanţe de mii de mile marine, fără oprire între portul de încărcare şi cel de destinaţie şi cu viteze satisfăcătoare (12-31 Nd);

Ø Permite transportul mărfurilor aproape în orice zonă a globului, inclusiv în zonele cu gheţuri, fără transbordoare pe apă şi în condiţii din ce în ce mai bune de siguranţă;

Ø În anumite împrejurări, poate constitui un mijloc de echilibrare, chiar de îmbunătăţire a balanţei de plăţi a ţării respective.

În condiţiile dezvoltării economice mondiale de piaţă în epoca contemporană şi în perspectiva creşterii excepţionale a sortimentelor de mărfuri, atât materii prime cât mai ales produse industriale şi alimentare de consum, sau investiţii tehnice, flotele maritime şi fluviale, cât şi porturile, au sarcini deosebit de mari, care au impus în ultimul timp realizarea de progrese tehnice constructive spectaculoase, atât în producţia de nave, cât şi în extinderea porturilor maritime şi fluviale.

În practică comerţului maritim şi mai ales în condiţiile actuale ale dezvoltării multilaterale a relaţiilor economice dintre toate statele lumii şi ale intensificării fără precedent, a transportului maritim de mărfuri, rolul condiţiilor economice şi de ordin juridic, generale şi locale, a căpătat o importanţă hotărâtoare, care guvernează de fapt, atât bună desfăşurare a relaţiilor comerciale internaţionale, cât şi în perspectiva lor.

CAPITOLUL I

CARACTERISTICILE NAVEI DE TIP PETROLIER

1.1 Caracteristicile navei petrolier

„AMORE MIO II”