1.1. TRANSPORTUL INTERNAŢIONAL Transporturile internaţionale reprezintă mijlocul material ce stă la baza relaţiilor economice ale unei ţări cu alte ţări. Ele continuă (sau asigură) procesul de producţie şi reprezintă un sistem tehnico-economic complex prin intermediul căruia se realizează schimbul de mărfuri necesare economiei naţionale, contribuind direct la realizarea PIB. Transportul mărfurilor joacă un rol primordial în derularea schimburilor comerciale interne sau externe. În cazul transportului internaţional, marfa tranzitează mai multe teritorii vamale prin parcurgerea distanţei care îl separă pe exportator de importator. Deci, prin transport internaţional de mărfuri înţelegem deplasarea unei încărcături care traversează cel puţin o frontieră de stat, punctele de expediţie şi de destinaţie ale mărfii fiind situate în ţări diferite. Transportul internaţional de mărfuri se desfăşoară după reguli şi norme precise, prevăzute în convenţii internaţionale sau stabilite prin uzanţe internaţionale. În practică se cunosc opt modalităţi de transport: maritim; fluvial (care se referă la toate căile navigabile interioare: fluvii, canale, lacuri); aerian; rutier; feroviar; poştal (colete sub 20 kg sau 10 kg); prin conducte (oleoducte pentru petrol); transportul multimodal. Decizia de a folosi un anumit mod de transport în trafic internaţional depinde de natura mărfurilor expediate, de distanţa de transport şi de cheltuielile ocazionate de transportul şi asigurarea mărfii. Pentru ca transportul internaţional să se desfăşoare în bune condiţii, modurile şi tehnicile utilizate trebuie să se caracterizeze printr-o serie de calităţi: securitate, rapiditate, regularitate, capacitate, arie de acoperire, preţuri accesibile. În ceea ce priveşte tehnica de realizare a transportului se disting următoarele posibilităţi: - expedierea exclusivă; - grupajul; - navlosirea. Serviciile legate direct de transport sunt: - alegerea mijloacelor de transport si a rutelor; - pregătirea calculelor pentru tarife; - plata cheltuielilor legate de deplasare; - procurarea documentelor de transport. 1.2. PROCESUL DE TRANSPORT Procesul de transport reprezintă acea activitate prin care se realizează deplasarea bunurilor și a oamenilor in spațiu. Activitatea de transport interacţionează cu toate ramurile economiei. Prin transporturi se realizează legături între ramurile economiei materiale, compartimente ale fiecărei ramuri, între unităţile din cadrul compartimentelor. Economia unei ţări depinde de capacitatea ei de a-şi asigura circulaţia produselor. Deţinerea unei reţele puternice de transport oferă economiei cadrul comercial optim de funcţionare, creând posibilitatea dezvoltării şi evoluţiei. Procesul de transport reprezintă totalitatea operațiilor necesare efectuării prestației de transport și se împarte în cicluri de transport. Prin ciclu de transport se înțelege activitatea automobilului de la ieșirea sa din garaj până la înapoiere. La rândul său un ciclu este format din mai multe curse, în fucție de specificul transportului de marfă sau de călători Prin cursă se înțelege activitatea unui mijloc de transport de la locul de încărcare până la întoarcerea sa la locul inițial. Deci cursa cuprinde încărcarea, efectuarea transportului până la punctul de descărcare, pregătirea pentru descărcare, descărcarea, înapoierea la locul inițial. Parcursul reprezintă traseul care trebuie străbătut pentru a ajunge de la o destinaţie la alta, respectiv distanţa dintre punctul de plecare şi punctul de sosire într-o perioadă de timp determinată. Traseul este calea de comunicaţie destinată deplasării mijlocului de transport după un program anumit şi respectând anumite condiţii. Timpul de circulaţie este dependent de lungimea traseului în kilometri şi viteza tehnică în km/h.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
