Sisteme de Stabilizare a Traiectoriei Autovehiculelor în Curbe

1. Introducere

În general, siguranţa circulaţiei rutiere urmăreste identificarea, cunoaşterea şi modelarea factorilor care concura la producerea accidentelor rutiere şi în final, la diminuarea consecinţelor acestor accidente.

Siguranţa activă se referă la totalitatea sistemelor şi capacitatilor unui autovehicul de a evita producerea de accidente. Practic siguranta activa are ca scop prevenirea accidentelor. Condusul in siguranta este rezultatul proiectarii armonioase a caroseriei/sasiului si trenului de rulare cu privire la suspensia rotilor, arcuri si amortizoare, directie si franare, si se reflecta in comportamentul dinamic optim al autovehiculului.

În completarea componentelor transmisiei autovehiculelor (motor, cutie de viteze), care asigură deplasarea acestuia, sistemele de conducere care limitează înaintarea si încetinirea acestuia, joacă un rol foarte important. De fapt, ele sunt cele care fac posibilă deplasarea sigură a autovehiculului în trafic, iar sistemele care asigură protecţia pasagerilor, în caz de accident, au devenit indispensabile în conjunctura actuală. Factorii care influenţează siguranţa conducerii unui autovehicul, în contextul circulaţiei rutiere actuale sunt:

· starea generală a autovehiculului (nivelul de echipare, starea pneurilor, fenomenele de uzură);

· condiţiile meteorologice, starea drumurilor si condiţiile de circulaţie (de exemplu: vânt lateral, suprafaţa soselei sau densitatea traficului);

· experienţa conducătorului auto, aptitudinile sale si starea sa psihică.

La origine, era în special sistemul de frânare, pe lângă sistemul de iluminare si sistemul de direcţie, toate aceste sisteme având cel mai important rol în siguranţa conducerii autovehiculului. Datorită intervenţiei lor active, aceste sisteme de siguranţă mai sunt numite si sisteme de siguranţă activă. Sistemele de siguranţă integrate, care corespund celui mai recent stadiu al tehnicii, îmbunătăţesc foarte mult siguranţa în timpul rulării autovehiculului. Frânele reprezintă un component esenţial al oricărui autovehicul, ele fiind indispensabile pentru deplasarea sigură a automobilului în trafic. La începutul istoriei autovehiculului, exigenţele impuse sistemului de frânare erau cu mult mai puţin severe decât cele impuse astăzi, datorită vitezelor mici de deplasare si

2

a densităţii scăzute a traficului rutier. De-a lungul timpului, sistemul de frânare a cunoscut o

perfecţionare continuă, iar în momentul de faţă vitezele mari de deplasare sunt în realitate posibile

datorită sistemelor fiabile care asigură frânarea eficace şi oprirea sigură a autovehiculului, chiar şi în

situaţii critice. Ca în toate sectoarele tehnicii autovehiculului, electronica şi-a făcut de asemenea

apariţia şi la nivelul sistemelor de siguranţă. Exigenţele impuse între timp sistemelor de siguranţă nu

au putut fi satisfăcute decât cu asistenţă electronică. Din punct de vedere conceptual (fig. 1.1),

siguranţa rutieră cuprinde

două mari categorii:

· siguranţa (sau securitatea) activă;

· siguranţa (sau securitatea) pasivă.

1.1 Sisteme de siguranţă active

Aceste sisteme contribuie la evitarea accidentelor si participă preventiv la siguranţa rutieră.

Câteva exemple de sisteme de securitate activă:

- sisteme de evitare a blocării roţilor la frânare (ABS);

- sisteme de prevenire a patinării roţilor la tracţiune (ASR sau TCS);

- sisteme de control al stabilităţii (ESP);

- sistem de control active al giratiei (AYC);

- sisteme de Franare Autonoma (Active City Stop & Collision Prevention Assist);

- Sisteme de Mentinere a Benzii de Circulatie (Lane Keeping Aid);

- etc

Aceste sisteme de siguranţă menţin stabilitatea autovehiculului în situaţii critice, sigurând astfel

manevrabilitatea.

În plus, faţă de contribuţia lor la siguranţa conducerii, sisteme ca regulatorul adaptiv de viteză

(ACC, Adaptive Cruise Control), joacă un rol esenţial în confortul conducerii, menţinând distanţa

faţă de autovehiculul precedent, decuplând automat acceleraţia sau intervenind activ asupra frânelor.

Siguranţa în timpul conducerii autovehiculului este rezultatul unui design armonios al sasiului si

suspensiei, cu referire la ghidarea roţilor, suspensie, direcţie si frânare, acestea reflectându-se într-un

comportament dinamic optim al autovehiculului .