Transportul internațional de mărfuri alimentare

1. Aspecte teoretice referitoare la activitatea de transport internaţional de mărfuri alimentare

1.1. Istoria transportului rutier

Primele drumuri terestre au fost create de oameni care cărau bunuri sau urmăreau adesea urmele vânatului. Drumurile sau cărările erau create în mod natural în punctele cu mare densitate a traficului de oameni. Pe măsură ce au fost domesticite animalele, caii, vitele şi catârii au devenit un element în crearea de drumuri. Odată cu creşterea comerţului, drumurile incipiente erau adesea nivelate şi lărgite pentru a face loc traficului cu tracţiune animală. Mult mai târziu, sania, un cadru de lemn folosit pentru a tracta încărcăturile, a fost inventată. Vehiculele cu roţi trase de animale au fost dezvoltate probabil în Sumer şi în Orientul Apropiat antic în mileniile 4 sau 5 înaintea erei noastre şi s-au răspândit în Europa şi India în mileniul 4 înaintea erei noastre şi in China aproximativ în anul 1200 Î.Hr. Romanii aveau o mare nevoie de drumuri extinse şi bine întreţinute pentru a putea guverna întinsul imperiu creat. Ei au fost cei care au dezvoltat foarte mult drumurile pe tot cuprinsul imperiului mai întâi ca nevoie, strategic pentru uzul trupelor imperiale şi apoi, treptat, şi pentru uzul commercial.

În lumea islamică medievală, au fost construite multe drumuri pe tot cuprinsul Imperiului Arab. Cele mai sofisticate drumuri erau cele din Bagdad-Irak, care erau şi pavate încă din secolul 8 d.Hr. Pavajul era confecţionat din bitum – element care se foloseşte şi actualmente la fabricarea şi turnarea asfaltului modern. Bitumul era extras din petrol, o resursă foarte bogată chiar şi astăzi în regiune. Distilarea petrolului încă din acele vremuri a prevăzut peste secole operaţiile de cracare care mai târziu au dus la fabricarea combustibililor moderni.

În timpul Revoluţiei Industriale, John Loudon McAdam (1756-1836) a proiectat primele autostrăzi moderne, folosind ca material de pavaj un amestec ieftin de pământ şi piatră ( macadam ), şi a ridicat drumurile cu câţiva centimetri mai sus decât terenul înconjurător, permiţând apei să se scurgă de pe suprafaţa drumului. Odata cu dezvoltarea transporturilor cu motor, a crescut nevoia de drumuri întărite cu suprafaţa dură pentru a reduce praful, noroiul şi eroziunea cauzată de ape, pe drumurile urbane sau rurale. Iniţial s-a folosit pietris sau pavaj cu lemn în marile oraşe din vest, şi în primii ani ai secolului XX asfaltul şi betonul au început să fie folosite masiv chiar şi pentru drumurile inter-oraşe.

Istoria modernă a transportului rutier implică şi dezvoltarea noilor vehicole, ca noi modele de vehicole cu tracţiune animală, biciclete, autovehicule cu motor cu ardere internă, camioane, şi în viitorul apropiat vehicole electrice.

1.2. Tehnici de realizare a transportului:

• expedierea exclusivă – contractul este încheiat direct între cel care expediază marfa şi firma de transport. Se poate alege orice modalitate de transport în funcţie de natura mărfii, durata transportului.

• grupajul – aceasta este o tehnică prin care un intermediar numit colector (le groupeur) se interpune între expeditor şi firma de transport formând unităţi de transport complete.

• navlosirea – este închirierea (contract de locaţiune) a unui mijloc pentru o călătorie sau o perioada determinată. Această tehnică este folosită în transporturile maritime internaţionale şi, sub forme specifice, în cele fluviale.

1.3. Considerente privind organizarea activităţii de transport

- costul transportului

- durata transportului

- siguranţa livrărilor

Costul operaţiunilor logistice includ costuri legate de ambalaj, de transport, de asigurare, diverse taxe ce apar, costuri legate de manipularea mărfii, depozitării, costul operaţiunilor vamale, costurile financiare ale imobilizării mărfurilor, durata operaţiunilor, durata transportului, durata formalităţilor vamale. Costul total al operaţiunilor de logistica influenţează competitivitatea produsului exportat. Este un criteriu foarte important îndeosebi în cazul mărfurilor de valoare redusă sau în condiţiile unei pieţe puternic concurenţiale. Exportatorii trebuie să găsească un compromis între interesul lor financiar şi cerinţa clientului de a beneficia de un preţ avantajos, optimizând cantităţile şi ritmul livrării.

Durata operaţiunilor de logistică (transit time) include timpul total necesar pentru tranzitul mărfii de la locul de expediţie la locul de destinaţie. Aceasta include durata transportului, durata de aşteptare (la încărcare, transbordare, descărcare, etc) şi durata formalităţilor vamale.

Siguranţa livrărilor depinde de calitatea prestaţiilor expeditorului, cărăuşului şi a altor participanţi la operaţiunile de logistică. Ea trebuie privită sub două aspecte:

- securitatea mărfurilor, depinde de mai mulţi factori:

- modalitatea şi mijlocul de transport

- modul de pregătire a mărfii pentru livrare (ambalaj, etc)

- modul de realizare a operaţiunilor de manipulare

- securitatea termenelor stabilite pentru livrare, acestea depinzând de:

- modalitatea mijlocului de transport

- numărul de transbordări

- greve

- condiţii climaterice