Transportul Maritim

Transportul maritim reprezintă o ramură de bază în cadrul economiei, jucând un rol major în relaţia temporal-spaţială dintre diferitele zone geografice ale lumii. Acesta creează legături de valoare între regiuni şi grupări umane, în vederea derulării unor categorii complexe de activităţi comerciale şi economice. Activitatea de transport maritim reprezintă un cumul de servicii cu caracter multidimensional, care a impulsionat şi a influenţat diversele aspecte ale existenţei umane.

Rolul determinant al transportului maritim poate fi analizat din următoarele puncte de vedere:

- istoric - facilitarea dezvoltării civilizaţiilor, prin crearea de-a lungul timpului, a unor structuri sociale şi militare complexe;

- social - facilitarea deplasării transfrontaliere a oamenilor pe spaţii geografice largi, în vederea satisfacerii unor necesităţi comerciale într-o primă etapă, urmate ulterior de apariţia a noi cerinţe. Transporturile în general (cel maritim în mod particular) au avut un impact deosebit asupra întregii societăţi umane, asigurând de-a lungul timpului formarea unor relaţii trainice între diverşi beneficiari, furnizori, antreprenori;

- politic - guvernele joacă un rol important atât în calitate de investitori cu putere de decizie, cât şi de acţionari. Rolul politic al transporturilor, cu precădere al celui maritim, nu poate fi negat.

- economic - evoluţia transporturilor, a fost întotdeauna legată de dezvoltarea economică, crearea de noi locuri de muncă;

- mediu - toate deciziile referitoare la activităţile de transport trebuie evaluate luând în considerare costurile şi beneficiile rezultate pentru populaţie. Trebuie avute în vedere atât consecinţele transportului asupra mediului (poluare, modificări topografice), dar şi implicaţiile mediului asupra transportului (costurile de exploatare a resurselor naturale);

Transportului maritim îi revine un rol esenţial în realizarea circulaţiei mărfurilor, atât din punct de vedere cantitativ cât şi ca operativitate, rol conferit de aspecte cum ar fi:

- costuri relativ mici, în raport cu volumul mare de mărfuri care pot fi transportate;

- caracterul complex şi diversificat al schimburilor comerciale;

- creşterea numărului de participanţi la aceste schimburi.

Cele trei elemente esenţiale care stau la baza definirii transportului maritim sunt

următoarele:

- mărfurile, caracterizate printr-un volum mare şi o valoare ridicată;

- navele, ca mijloc de transport care încorporează un nivel de tehnicitate şi al

investiţiilor ridicat;

- porturile, ca noduri de transbordare precum şi instalaţiile de operare din cadrul

acestora.

Având în vedere aceste elemente se poate afirma că, transportul maritim reprezintă o activitate economică deosebit de complexă, având un caracter naţional şi internaţional, ce trebuie gândit şi desfăşurat atât în funcţie de necesităţi, cât şi pentru asigurarea rentabilităţii

Funcţia principală a transportului maritim este de a asigura legătura dintre producţie şi consum şi se caracterizează prin două trăsături esenţiale, de natură economică:

- eficienţa economică, în sensul satisfacerii unor cerinţe definite;

- rentabilitatea, ca o condiţie esenţială a unei activităţi economice ample, care implică costuri ale transportului propriu-zis şi costuri ale operaţiunilor conexe.

Atât eficienţa economică cât şi rentabilitatea depind în mod determinant de cele trei elemente esenţiale care stau la baza definirii transportului maritim şi anume: mărfurile, navele şi porturile.

Importanţa transportului maritim a determinat dezvoltarea unei largi cooperări internaţionale, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru a asigura:

- siguranţa vieţii umane şi a navelor pe mare;

- evitarea accidentelor şi organizarea asistenţei şi salvării maritime;

- prevenirea poluării mediului ambiant în general şi a mediului marin în mod special;