Tranzacții comerciale internaționale - tehnici de plată

Modalităţile de plată în relaţiile internaţionale

- constituie mecanismul prin care documentele ce atestă livrarea mărfii şi reprezintă marfa sunt trimise cumpărătorului, iar în schimbul acestora el va trebui să plătească preţul convenit, sau să se angajeze printr-un instrument de plată că va plăti ulterior.

- cuprind totalitatea operaţiunilor şi a tehnicilor de plată, controlul bancar, circuitul documentelor prin intermediul cărora creditorul încasează de la un debitor creanţa rezultată din schimburile economice externe.

Instrumentele de plată si tehnicile (modalităţile) de plată sunt doua lucruri total diferite

Prin instrumente de plată noi înţelegem instrumentele pe care se sprijină toate sistemele de plăţi:

– viramentul;

– cecul;

– cardul bancar;

– efectul de comerţ;

– avizul de prelevare.

Aceste instrumente se aplică pe pieţele interne ca şi pe pieţele externe. Fiecare din instrumentele menţionate are unele avantaje (mai mult sau mai puţin costisitoare, mai mult sau mai puţin rapide, relative la iniţiativa de emisie, relative la recunoaşterea datoriilor ) precum şi unele inconveniente (iniţiativa de emisie, riscul de pierdere sau furt ). Pe baza acestor instrumente de plată, în cadrul SBI au fost dezvoltate mai multe tehnici şi/sau modalităţi de plată:

– plata contra factură;

– plata contra trată (scrisoare de schimb);

– plata contra cec;

– ordinul de plată;

– biletul la ordin;

– creditul documentar;

– incassou-ul documentar;

– alte tehnici şi/sau modalităţi de plată.

Fiecare tehnică de plată implică, în acelaşi timp, avantaje şi dezavantaje pentru cele două părţi din contractul de comerţ exterior:

- vânzător (exportator);

- cumpărător (importator).

Cel mai frecvent folosite sunt: creditul documentar (în variantele acreditiv documentar şi

scrisoare de credit comercială), incassoul documentar şi ordinul de plată.

Documentele folosite în tranzacţiile internaţionale:

- primă grupă formată din factură şi documentul de transport

- alte documente în care pot fi cuprinse: certificatul de origine, lista de colete/greutate, certificatul de calitate, fitosanitar, buletinul de analize, etc.

1. Acreditivul documentar

Acreditivul documentar este un angajament prin care o bancă (emitentă, ordonatoare),

acţionând la cererea şi în conformitate cu instrucţiunile clientului său, se obligă să efectueze o

plată, să plătească sau să accepte cambii care au fost trase de către aceasta.

Părţile implicate:

- Ordonatorul acreditivului documentar

- Beneficiarul acreditivului documentar

- Banca emitentă

- Banca exportatorului (avizatoare, plătitoare, trasă, negociatoare)

- Acreditivul documentar cuprinde următoarele elemente:

- Denumirea şi sediul băncii ordonatoare

- Denumirea şi sediul ordonatorului

- Momentul deschiderii acreditivului

- Termenul de valabilitate a acreditivului

- Valoarea acreditivului şi moneda în care se exprimă

- Denumirea mărfii şi menţionarea principalelor caracteristici, şi a documentelor care fac dovada

livrării

- Confirmarea acreditivului

- Felul acreditivului

Forme şi tipuri de acreditiv documentar

a) forma acreditivului documentar

- revocabile

- irevocabile

- confirmate

- neconfirmate

b) după locul domicilierii AD

- în ţara exportatorului

- în ţara importatorului

- într-o terţă ţară

c) modul de utilizare

- cu plata la vedere

- cu plată amânată (diferată)