Amenajarea stațiunii Mamaia Sud

Situată la 6 km nord de Constanța, Mamaia este cea mai mare stațiune de pe litoralul românesc al Mării Negre, cunoscută și sub numele de Perla Mării Negre. Perla rivierei românești este situată pe cordonul de nisip ce separă apele sărate ale Mării Negre de apele dulci ale lacului Siutghiol.

Legenda spune că o frumoasă fecioară a fost furată de turci pentru a fi dusă în haremul lor din Orient. Disperată, fata a strigat după ajutor „Mama, mama!‟, țipătul său, purtat de valuri, ajungând de pe corabie la tărm, iar satul pescăresc s-a numit de atunci Mamaia.

La începutul secolului XX, Mamaia era o mică așezare de pescari, adunată pe locul nisipos, batut de vânturi și transformat într-o succesiune de dune a căror înălțime atingea 4-5 m, acolo unde se găsește astăzi localitatea Mamaia Sat.

Mamaia a apărut din necesitatea ca orașul Constanța să aibă o plajă modernă. La inceputul secolului XX, principala plajă a Constanței era situată „La Vii‟, spre faleza de sud a orașului, într-o zonă de vegetație abundentă, a cărei legătură cu orașul era facilitată din 1883, de o cale ferată. Construcția portului maritim al Constanței, care a demarat practic, in 1899, a impus mutarea acestei plaje. Se impunea, prin urmare, crearea unei noi plaje, corespunzătoare unei stațiuni estivale moderne. Meritul revine profesorului Ion Bănescu, primar al Constanței în anii 1905-1907, fiind considerat adevăratul întemeietor al Mamaiei. Din inițiativa și la insistențele sale, Consiliul Comunal hotătăște, în anul 1905, amenajarea unei viitoare stațiuni pe limita de nisip în nordul Constanței, cu suprafața de 193 ha. Zona viitoarei stațiuni era în acea perioadă decât un cordon litoral pustiu, cu dune ce atingeau chiar și înălțimi de 5-7 m, la capătul căruia se aflau casele rare ale stațiunii Mamaia, modestă așezare de pescari, străjuită la capătul dinspre lacul Siutghil, de o vestită moară de apă.

Din 1906, considerat primul an în care noua stațiune a funcționat, începe configurarea construcțiilor ce vor individualiza Mamaia, în principal, prin înălțarea pavilionului de băi. Conceput de arhitectul Petre Antonescu, stabilimentul, ridicat din lemne, semăna cu o casă de munte românească și consta din două pavilioane lungi, terminate cu câte un elegant foisor; fiecare adăpostea câte 56 de cabine. De asemenea, în acea primă vară, stațiunea mai avea în dotare 45 de gherete mobile pentru bărbați și 35 pentru femei. Aceste instalații de început erau foarte importante pentru acea perioadă. Ziarul bucureștean „La Roumanie‟ afirma, anticipând: „Constanța dispune azi de o plajă care o va pune în rândul marilor stațiuni balneare din Orient.‟

Inaugurarea oficială a stațiunii a avut loc pe 22 august 1906, când două trenuri (deja se construise și o cale ferată, gara fiind situată în zona actualului restaurant „Tic-Tac‟) au străbătut drumul de la Constanța până la Mamaia într-o oră și jumătate. Stațiunea Băile Mamaia, cum era denumită, era arendată prin licitație unui antreprenor, administrația orașului având obligația să supravegheze asigurarea curățeniei; în fiecare cabină existau: perie, pieptene, papuci, oglindă, costum de baie.

Statisticile primăriei constănțene consemnează și numărul primilor turiști: peste 45000 în 1906. Autoritățile contractează cu arhitectul francez Ed. Redon întocmirea planului de sistematizare și parcelare a plajei în vederea unei valorificări complete, prin construcția de hoteluri, vile, parcuri, etc. Dar planul nu a prins contur, până la Primul Război Mondial nu s-a înălțat mai nimic în afara pavilionului de băi: perimetrul construibil al stațiunii este parcelat, multe loturi sunt vândute, apar și câteva vile mici, în 1913 începe amenajarea unui parc- acțiuni întrerupte de război.

În anii interbelici apar cca. 35 de vile situate mai ales în jurul actualului edificiu modernizat al clubului „Castel‟. De asemenea, tot în această zonă se construiesc în 1935, două importante edificii ale stațiunii: cazinoul și Casa Bărcilor. Tot din 1935 datează și noul plan de parcelare al Mamaiei: perimetrul dintre actualul club Castel și satul Mamaia este împărțit în 600 de loturi pentru vile și 12 loturi mai mari rezervate sanatoriilor și hotelurilor. În anul precedent fusese construită și prima vilă mai mare, cu regim de hotel- vila Albatros, iar între anii 1936-1938 se construiește un hotel propriu-zis: „Grand Hotel Rex‟. Capacitatea celor doua hoteluri și 35 de vile, era estimată în 1938, la 1067 de locuri, iar în 1939, conform statisticilor, stațiunea a fost frecventată de 110506 turiști.

După cel de-al Doilea Război Mondial, timp de peste un deceniu, nu s-au făcut amenajări noi. Hotelul București (actualul Yaky) și restaurantul cu același nume (1957), amenajarea hotelului „Albatros‟ și a restaurantului bar Cazinou (ambele în 1958) sunt primele schimbări care se fac după război.

Primele ansambluri hoteliere ale Mamaiei se înalță în doar trei ani (1959-1962) pe locul unor mlaștini desecate și acoperite cu nisip scos din lacul Siutghiol și de-a lungul acestuia se construiește șoseaua. Acest prim ansamblu hotelier (cca. 10000 locuri) se întinde între punctul „Pescărie‟ și extremitatea de atunci a stațiunii unde sunt hotelurile „Modern‟, „Palas‟, „Central‟, „Pelican‟. În același an, în vecinătatea nordică a stațiunii, se înalță hotelurile „Tomis‟, „Midia‟ și „Histria‟. Urmează, în anii 1960-1961, „hotelurile lamă‟, cu 8-10 etaje, perpendiculare pe faleză: „Aurora‟, „Meridian‟, „Doina‟, „Flora‟ și „Victoria‟, între care se construiesc hoteluri mai mici, cu 4 etaje: „Dunărea‟, „Neptun‟, „ Ovidiu‟. În 1962 își primesc oaspeții cele două mari hoteluri la intrarea în Mamaia, cu 14 etaje: „Parc‟ și „Perla‟, printre care se regăsesc 5 hoteluri mai mici: „Dacia‟, „Pescăruș‟, „Delfin‟, „Lotus‟ și „Select‟. Întregul ansamblu hotelier era însoțit de magazine, bufete de plajă, tonete, un complex comercial. În 1963, se dă în folosință clădirea Teatrului de Vară. Ținând seama de caracterul linear al reliefului, pentru a-i sparge monotonia, arhitecții au alternat construcțiile înalte cu altele mai mici.

O a doua etapă în extinderea stațiunii debutează în 1966, când sunt date în folosință hotelurile „Siret‟, „Bicaz‟ și „Dorna‟, iar în anul următor, în vecinătatea clubului „Castel‟ se înalță hotelurile „Național‟ și „Unirea‟ (12 etaje) și Patria (14 etaje). În anul 1968, se deschid hotelurile „Riviera‟ (14 etaje) și „Majestic‟ (10 etaje), „Astoria‟, „Metropol‟, „Mercur‟ și „Minerva‟. În anul următor, se construiesc alte 3 hoteluri plombă: „Junona‟, „Jupiter‟ și „Apollo‟.

Indispensabile agrementului sunt și restaurantele; astefel, alături de Melody bar se deschid restaurantele cu specific, Orient, Vatra și Hanul Piraților (toate construite în 1976), o sală de jocuri mecanice și popice (1968). De asemenea, în iulie 1967 își începea emisiunile estivale Radio Vacanța, unicul post de radio estival din lume care emite zilnic în 5 limbi.

Construirea în 1970 a celor 10 minihoteluri și vile din extremitatea nordică a stațiunii, a oficiului poștal, a hotelului „Caraiman I‟, amenajarea restaurantului „Castel‟ și intrarea în circuitul public la întreaga capacitate a Satului de Vacanță (1973) încheie o nouă etapă în structura Mamaiei. În 1971 s-a dat în folosință stația Peco de pe B-dul Lenin, a început circulația minicarelor, s-a înființat discoteca „Sunquest‟ și au fost construite primele piscine.

Deceniul următor (1975-1985) se construiesc alte hoteluri („Caraiman II‟, „Condor‟, „Alcor‟, „Vega‟, „Amiral‟, „Ambasador‟, „Savoi‟ și „Lido‟), care se particularizează față de cele precedente prin calitatea și diversitatea dotărilor.

În ceea ce privește agrementul, se cosntruiește o pistă de teleschi pe lacul Siutghiol (1975), mai multe debarcadere, terenuri de tenis, se deschid discoteci, baze nautice pentru practicarea windsurfului, se instalează tobogane acvatice, etc. În august, 1985 este dat în folosință și popasul turistic Mamaia, situat la 2 km de ultima clădire a stațiunii (cel mai mare și mai modern de pe întreg litoralul).

În 1987 și-au petrecut vacanța aici, în mod organizat, peste 352000 de turiști, dintre care 90000 au fost de peste hotare.

Începând cu anii ′90 până în ziua de azi, s-au făcut diverse investiții în stațiunea Mamaia, construindu-se și reamenajându-se în special cluburi, terase, restaurante, dar și hoteluri de 4 și 5 stele, majoritatea în partea de nord a stațiunii (în ultimii ani: „Phoenicia Holiday Resort‟, Hotel „Marina Regia Residence‟, Hotel „Vega‟, Complex Verona, Hotel „Golden Tulip‟).