CAPITOLUL 1 . Definitia si continutul amenajarii turistice teritoriale 3 1. Unitatile turistice teritoriale 4 2. Strategii de amenajare turistica - obiective si principii 5 3. Norme de amenajare turistica durabila a teritoriului 7 CAPITOLUL 2 . Prezentarea regiunii alese - Norvegia si Olanda 9 1. Asezarea geografica 9 2. Relieful 9 3. Clima 9 4. Hidrografia 9 5. Vegetatia si fauna 10 6. Populatia si orasele 10 7. Transportul 10 8. Rolul turismului in economia tarii 11 CAPITOLUL 3 . Amenajarea turistica in Europa Nordica 12 1. Amenajarea turistica in Amsterdam - Imbarcarea 12 2. Amenajarea turistica in Flam - Prima destinatie 12 3. Amenajarea turistica in Stavanger - A treia destinatie 13 4. Amenajarea turistica in Kristiansand - A patra destinatie 13 5. Amenajarea turistica in Oslo - A cincea destinatie 14
CAPITOLUL 1 . Definitia si continutul amenajarii turistice teritoriale Potentialul turistic natural si antropic al unui teritoriu reprezinta elementele fundamentale in dezvoltarea activitatii de turism, dar, totusi, nu genereaza fenomenul turistic. Aceasta se realizeaza numai in urma activitatii umane prin amenajarea si dezvoltarea echipamentelor turistice si edificarea cailor de comunicatie. Prin amenajarea si echiparea turistica se imbogateste si se ridica valoarea turistica a teritoriului si se asigura integrarea acestuia in circuitul turistic cu efectele economice si sociale scontate. Pe de alta parte, potentialul turistic al unui teritoriu deosebit de complex prin componentele sale naturale (flora, fauna, relief, clima, apa etc), cultural-istorice, social-demografice, presupune o cercetare amanuntita pentru a putea cunoaste si evolua posibilitatile de valorificare turistica a acestora. Cu alte cuvinte, amenajarea turistica a teritoriului este parte integranta a amenajarii teritoriului unei tari. Este un proces dinamic si complex de amenajare stiintifica a spatiului turistic cu luarea in considerare a relatiei dintre mediu si colectivitatea umana, precum si factorii care influenteaza aceste relatii. Turismul este o componenta care ,,convietuieste", de regula, cu alte ramuri economice dintr-un teritoriu (agricultura - turism rural, industria - turismul urban, viticultura - turismul vinicol etc. ) . De aceea, orice amenajare turistica se realizeaza in corelatie cu celelalte domenii de ativitate dintr-o regiune si astfel devine parte integranta a procesului general de planificare, organizare si amenajare a teritoriului respectiv pentru a pune in valoare, in diverse forme, resursele sale. Teritoriul poate prezenta o serie de neregularitati sau impedimente naturale (relief accidentat, fragmentat, cu denivelari, maluri si faleze neregulate etc. ) si de aceea trebuie modificat pentru a elimina elementele nefavorabile amenajarii turistice, pentru a usura echiparea tehnica si a spori atractivitatea turistica. Asadar, amenajarea turistica, pe langa importantele economice de exploatare turistica a unui teritoriu cu resursele sale, are si o valoare estetica, de infrumusetare a peisajului. Amenajarea turistica poate fi : - Complexa - de exemplu in cazul realizarii unei statiuni turistice; - Simpla - avand in vedere doar amenajari de obiective pentru vizitare ( pesteri, chei, monumente istorice etc. ) Intr-o acceptiune moderna, amenajarea turistica se cere a fi coordonata intr-o viziune sistematica, unitate ce urmeaza a fi amenajata, fiind considerat ca sistem recreativ socio-spatial. La conturarea sa participa atat propriile structuri, pozitia in teritoriu, caile de acces, valoarea resurselor turistice, dotarile de baza materiala, cat si elementele definitorii ale cererii turistice din zone emitente : populatie, venituri, structura socio-economica etc. Combinarea informatiilor referitoare la cele doua grupe de componente conduce la desprinderea urmatoarelor elemente definitorii pentru conceptul de amenajare turistica : - Amenajarea turistica se integreaza in ansamblul sistemic al turismului romanesc, ingloband o serie de subsisteme (subzone, localitati, obiective si puncte turistice); - In vederea cresterii eficientei economice si sociale a investitiilor, intre sistemele aceluiasi sistem se stabilesc legaturi functionale ce pot lua forma cooperarii; - Structura zonelor turistice trebuie conceputa ca un sistem transformabil, polifunctional, care sa permita dezvoltari ulterioare si adoptari in functiile de interventiile create de fluctuatiile cererii; - Prin dotari si echipari corespunzatoare, prin repartitia functionala a acestora in teritoriu se asigura protectia si conservarea calitatii mediului inconjurator; - Amplasarea dotarilor in teritoriuse realizeaza prin mentinerea unor proportii corespunzatoare, astfel incat acestea sa nu produca degradarea perimetrului cu resurse turistice valoroase; - Evitarea amplasarii unor directive economice (industriale, agricole) in apropierea arealelor turistice, obiective ce pot stanjeni derularea activitatilor turistice 1. Unitatile turistice teritoriale Unitatile turistice teritoriale au dimensiuni variate, continut si functii specifice in raport cu marimea si pozitionarea geografica a acestora. De regula, unitatile teritoriale nu se suprapun celor administrative . Regiunea turistica - este unitatea teritoriala cea mai mare, cu conditii naturale variate si o mare complexitate de potential turistic care permite dezvoltarea mai multor forme de turism si practicarea unor excursii de 1-2 zile si sejururi cu durate diferite. Se caracterizeaza printr-o concentrare de resurse turistice si include mai multe obiective, localitati, centre si statiuni turistice. Subreagiunea turistica - este o unitate teritoriala mai redusa in ceea ce priveste dimensiunile si complexitatea potentialului turistic (complexitate medie) si favorizeaza dezvoltarea a1-2 forme de turism din care una este preponderenta. Se inscrie in planurile de amenajare teritoriala judeteana/ raionala dupa caz. Arealul turistic - este unitatea teritoriala de dimensiuni reduse, cu conditii naturale uniforme (de regula, se suprapun unei forme de relief, lac, plaja), un potential redus, dar cu o anumita specificitate ca structura ce permite dezvoltarea unei singure forme de turism. Centrul turistic - reprezinta un oras, de regula, resedinta de judet/raion cu o infrastructura generala, unitati tehnice, de comert, cultura, de sanatate si unitatii de prestare servicii foarte bine dezvoltate. Singur sau impreuna cu aria limitrofa dispune de un potential turistic cultural-istoric si natural, de o importanta baza de cazare, alimentatie pentru turism, agrement si, eventual, tratament balnear. Localitatea turistica - este, de regula, o localitate urbana, dar si rurala, cu unitati tehnice, comerciale si prestatoare de servicii, dispune de o baza de cazare adecvata, cu obiective cultural-istorice sau de alta natura. Aceasta favorizeaza dezvoltarea unui turism de sejur scurt sau numai pentru vizitarea anumitor obiective, alaturi de cel in tranzit. Obiectivul/ punctul turistic - reprezinta o localitate cu un obiectiv turistic sau cu o atractie turistica cu sau fara o baza de cazare, fie un obiectiv turistic natural sau cultural-istoric izolat amplasate in arii de concentrare sau dispersie turistica. Acestea determina o anumita activitate turistica, de tranzit si uneori de sejur, cu motivatii variante in ariile montane sau cu lacuri, plaje, alte obiective naturale sau culturale.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.