Amenajarea turistică în depresiunea Făgăraș

Cap I Prezentare generala

1.1 Localizarea si caracterizarea zonei

Depresiunea Făgărașului, cunoscută și sub numele de "Țara Făgărașului" sau "Țara Oltului", este o depresiune de eroziune, situată în partea centrală a României, în zona marginală de sud a Depresiunii colinare a Transilvaniei, intrând în contact direct cu munții Făgăraș;jumătatea estică se află în judeţul Braşov, iar cea vestică în judeţul Sibiu este o depresiune submontană de origine tectono-erozivo-acumulativă, colmatată cu materiale erodate din munţi apropiaţi, mai întâi în apele lacului format aici, apoi – după retragerea apelor lacustre, în timpul cuaternarului – în mediu continental. Aria depresionară a fost adâncită şi extinsă către nord prin acţiunea erozivă a râurilor coborâte de pe versantul nordic al munţilor Făgăraşului care au forţat albia Oltului să migreze spre nord în dauna Podişului Târnavelor.Depresiunea este delimitată la nord de Podișul Hârtibaciului, care este la rândul său o subdiviziune a Podișului Târnavelor, la est de munții Perșani, la vest de depresiunea Sibiului și la sud de munții Făgăraș. Depresiunea este drenată de la est la vest de râul Olt și de numeroșii si afluenți, care formează aici cea mai densă rețea hidrografică din țară.

1.2 Cai de acces

Aici se poate ajunge fie cu trenul pe traseele (Bucuresti) -Brasov - Fagaras - Sibiu (Arad) si Rîmnicu Vîlcea - Podu Olt, fie cu autoturismul pe drumurile nationale 1 (Bucuresti - Brasov - Sibiu - Oradea) si 73A (Rîsnov - Poiana Marului - sercaia) sau pe drumurile modernizate Talmaciu - Avrig - Agnita - Voila, Rupea - Fagaras si Hoghiz - sercaia.Pentru turistii care vin pe calea ferata, statiile de debarcare pot fi urmatoarele: Fagaras, Voila, Ucea de Jos, Arpasu de Jos, Scorei, Porumbacu de Jos, Avrig si Sebes-Olt, iar dinspre Rîmnicu Vîlcea statia Podu Olt.

Drumul national 1 se desfasoara în imediata apropiere a caii ferate Brasov - Sibiu si trece, pe distanta Fagaras - Avrig, prin aceleasi localitati prin care trece si calea ferata.Drumul national 73A înlesneste accesul dinspre Bran sau Rîsnov, prin pasul Poiana Marului. El intra în depresiune la Sinca si, trecînd prin localitatile Ohaba, Vad, ajunge la sercaia unde întîlneste DN1. Din DN73A, dupa Sinca Veche, se desprinde catre vest drumul modernizat premontan, care leaga Sinca de orasul Victoria pe ruta sercaita - Bucium - Margineni - Sebes - Recea - Gura Vaii - nord Breaza - Lisa -Sîmbata de Sus - Dragus - Vistea de Sus -Victoria. Din Sebes, Recea, Breaza, Sîmbata de Sus si Victoria se desprind poteci turistice marcate catre Masivul Fagarasului. Tot din DN 73A se desprinde, la Vad, un drum modernizat care conduce, dupa 3 km, la Poiana cu narcise.Drumul modernizat Talmaciu - Avrig se desprinde din DN7 (E 15A), asigurînd accesul în depresiune celor care vin dinspre Rîmnicu Vîlcea.

În depresiune, o serie de sosele astfaltate, care pornesc din DN 1, faciliteaza apropierea de masiv, ajungînd uneori pîna la poalele acestuia sau patrunzînd chiar în acesta. Amintim în acest sens soselele asfaltate Fagaras - Sebes (12 km); Fagaras - Recea - Dejani (14-15 km); Sîmbata de Jos - Sîmbata de Sus - Complexul turistic Sîmbata (13 km); Ucea de Jos - Victoria (8 km) si drumul national Transfagarasan (DN 7C).

1.3 Scurt istoric

Cele mai timpurii informații scrise cu privire la istoria Țării Făgărașului datează abia din prima jumătate a secolului al XIII-lea. Reconstituirea realităților istorice ale Țării Făgărașului din epocile precedente, anterioare primelor relatări scrise, este posibilă, în aceste circumstanțe, doar în funcție de rezultatele cercetărilor arheologice, lingvistice și toponimice. Cercetările arheologice din ultimele decenii au adus la lumină o serie de așezări neolitice la Calbor, Hălmeag, Făgăraș și Felmer. Așezări din epoca bronzului au fost scoase la iveală la Cuciulata, Șercaia, Beclean, Mândra, Hoghiz, Săvăstreni și la Ungra. De data ceva mai recentă, din epoca fierului, care coincide, în parte, cu perioada statului dac, sunt urmele de locuire constatate, printre altele, la Comăna de Jos, Veneția de Jos, Părău, Șinca Veche, Arpașu de Sus și la Racoș. Cucerirea Daciei de către romani (106 d. Chr.) aduce cu sine modificări importante și in habitatul Țării Făgărașului, populația ținutului cuprins între Olt și Munții Făgăraș fiind, în parte, evacuată la nordul râului, iar zona închisă și supravegheată, spre est prin castrul de la Râșnov (Cumidava), iar spre vest prin castrul de la Turnu Roșu (Caput Stenarum). De-a lungul Oltului și la nordul Țării Făgărașului romanii au construit castrele militare de la Hoghiz, Feldioara și Cincșor. Urme de locuire sau doar monede din epoca romană au fost sesizate în Țara Făgărașului la Beclean, Făgăraș, Șinca Nouă și Veneția de Jos. După retragerea administrației romane la sudul Dunării de Jos (271 d. Chr.), o parte a populației evacuată revine la sudul Oltului, în Țara Făgărașului. Descoperite în anul 1910 în stânga Oltului, la Feldioara, județul Brașov, cele două lingouri de aur cu greutate de 338,90 g, datate la sfârșitul secolului al IV-lea, în perioada împăratului Teodosiu, au fost atribuite goților. În perioada secolelor VIII-XI sunt datate descoperirile de la Dopca, Hălmeag, Mateiaș, Beclean, Săcădate, Voila și Breaza, atribuite protoromânilor și populației slavo-române. Continuitatea de existența a populației romanizate în Țara Făgărașului este confirmată însă de izvoarele toponimice. Conservarea de către localnici a numelui antic al râului Olt (Alutus), într-o formă fonetică corespunzătoare legilor fonologice ale limbii române (Alt), până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și transmiterea lui în secolele XI-XII populațiilor nou venite argumentează această continuitate. Prezența pe teritoriului Țării Făgărașului dar și în zonele sale limitrofe a unor toponime slave - Debran, Dopca, Lisa, Ungra, Breaza și, respectiv, Glâmboaca, Sadu, Bran, Câlnic sau Lovnic -, și conservarea lor în limba română într-o formă fonetică identică sau apropiată celor slave, demonstrează conviețuirea slavo-română din secolele X-XI în Țara Făgărașului.