Analiza activității turistice în regiunea Piemont, Italia

INTRODUCERE

Dispunând de aproximativ 160.000 de hectare de teren protejat, regiunea Piemonte, a doua ca mărime din Italia, după Sicilia, oferă posibilitatea de a descoperi peisaje unice specifice zonelor alpine, deluroase şi de câmpie. Numele său provine de la cuvântul „pedemontis” sau de la expresia „piede dei monti” – piciorul muntelui - , după „peretele alpin” imens care păzeşte câmpiile, oraşele şi dealurile pastorale acoperite cu viţă de vie (această zonă este faimoasă şi pentru prestigioasele vinuri, precum Barolo, Barbaresco, Dolcetto D’Alba şi Nebiolo).

Posibilitatea practicării unor diverse activităţi sportive (drumeţii, ciclism, echitaţie), a sporturilor de iarnă (numeroase staţiuni precum Sestriere, Claviere), apropierea de Coasta Ligurică, dar şi bogatul patrimoniu cultural de care dispune, face din aceasta zonă o destinaţie ideală pentru vacanţă. În anul 2006, Torino, capitala regiunii, a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă, un eveniment care nu numai că a atras atenţia întregii lumii asupra unui acestui oraş aflat într-o dinamică schimbare, dar a dus şi la dezvoltarea unor noi facilităţi în domeniul sporturilor de iarnă şi la restaurarea multor clădiri şi pieţe.

Piemontul este de asemenea şi una dintre cele mai importante surse de trufe (it. tartufo) ale Italiei, locul de baştină al trufelor albe – tuber magnatum -, unul dintre cele mai rare şi scumpe alimente din lume. Datorită faptului că se retrag în pământ în procesul lor evolutiv, acestea se culeg cu ajutorul câinilor şi al porcilor care le disting după parfumul pe care îl emană, cel mai bine descris fiind ca o „esenţă a subteranului”. Apariţia lor spontană a intrigat mulţi scriitori clasici (Plutarh credea că este noroi copt la soare, Juvenal – că sunt rezultatul tunetelor şi al ploii), dar nu este de mirare tocmai pentru faptul că aceste „plante” nu au nici rădăcină, nici tulpină sau seminţe, frunze, fructe sau flori.

Cultura gastronomică este un alt sector care atrage, bucătăria italiană fiind impecabilă din punct de vedere al rafinamentului, aspectului şi gustului, turismul de acest gen plasându-se pe un loc fruntaş în competiţia dintre ţările Europei, după Franţa şi Spania. Se poate afirma deci că gastronomia este un factor important în alegerea Italiei ca destinaţie turistică.

Am ales ca în această lucrare să realizez o analiză a activităţii turistice în această regiune din nord-vestul Italiei ce captează în anul 2007 un sfert din numărul total al turiştilor veniţi să viziteze Italia, ceea ce denotă că este una dintre cele mai căutate şi vizitate regiuni din întreaga ţară (Munţii Alpi, centrul urbanistic Torino reprezintă importante poluri de atracţie a fluxurilor turistice).

1.Caracteristicile fizico-geografice ale regiunii Piemonte

Regiunea Piemonte este situată în nord-vestul Italiei, având o suprafaţă de aproximativ 25.400 km² şi o populaţie de aproximativ 4,3 milioane locuitori, capitala acesteia fiind Torino, un principal centru urbanistic al regiunii. Se învecinează în partea de vest cu Franţa, în nord-vest cu regiunea Valle d’Aosta, în nord cu Elveţia (cantoanele Valais şi Ticino), în partea de est cu regiunea Lombardia, iar în sud cu Liguria.

Regiunea este împărţită în 8 provincii administrative (Alessandria-AL, Asti-AT, Biella-BI, Cuneo-CN, Novara-NO, Torino-TO, Verbano-Cusio-Osola, Vercelli-VB), fiecare fiind denumită după oraşul ei principal.

sursa: http://www.italyworldclub.com/piemonte/

1.1.Relieful

Regiunea Piemonte este formată în cea mai mare parte din munţi, principalele catene muntoase fiind Alpii ce înconjoară regiunea în partea de vest şi de nord şi Munţii Apenini, situaţi la graniţa cu Liguria şi Emilia Romagna, formând astfel o graniţă naturală. Teritoriul regiunii este împărţit în 3 benzi concentrice, dintre care predominantă şi externă este cea alpină şi apeninică (mai mult de 43,3% din întreaga suprafaţă); urmează ca pondere o zonă deluroasă (30,3% din suprafaţă) şi o zonă plată, de câmpie (26,4% din teritoriul regiunii).

Suprafaţa muntoasă este caracterizată prin înălţimi ce depăşesc 3000 de metri, exemple în acest sens fiind masivele Monte Rosa (4634 m), Gran Paradiso (4061 m), Monviso (3841m). În ciuda marii altitudini pe care o au aceşti munţi, există numeroase pasuri şi trecători care fac legătura cu Franţa: Di Tenda, Maddalena, Fréjus.

Principalele zone deluroase sunt Canavese, în nord-vest, Langhe şi Roero în sud, Monferrato în partea centrală şi dealul Tortonesi în sud-est. Colinele Monferrato şi Langhe sunt formate din vechi sedimente marine, puţin rezistente la apă, formându-se astfel un labirint de creste şi văi (dealurile cretoase din Monferrato oferă preţioasele trufe). Între aceste coline şi Munţii Alpi se află un podiş cu importante surse de apă, fapt căruia i se datorează şi cultivarea pe suprafeţe mari a cerealelor şi a plantelor furajere.