Analiza-diagnostic social-economică a Localității Corjeuti din Raionul Briceni în Vederea Includerii Acesteia în Circuitul Turistic Rural al Republicii Moldova

Introducere

Fara pamânt arborele îsi usuca radacina. Fara cer, pasarea îsi ofileste aripa. Fara apa, fântâna îsi pierde numele. Fara izvor, râurile îsi seaca albiile. Si fara râuri marile scad Iar omul- arbore si pasare, izvor si fântâna, fara Patrie înceteaza sa mai fie om. De unde începe Patria? Ea începe de la leaganul si acoperisul casei parintesti, de la graiul dulce al mamei, de la scoala draga, de la colinele din preajma, de la satul natal. Iar dragostea de Patrie, nu care se limiteaza la o mândrie desarta de a fi nascuti în atare locuri, ci care cuprinde si dragostea fata de bogatia si frumusetile ei, fata de stramosii si eroii ei, fata de popor, îi îndeamna pe oameni sa se intereseze de trecutul tarii noastre, începând de la istoria localitatii în care locuieste. Caci se stie ca precum apa unui fluviu mare e împlinita de râulete mai mari sau mai mici, tot asa si bogatia, si stralucirea tarii noastre o creeaza multimea de sate, de orase si orasele, fiecare fiind cu istoria sa, istorie care e completata de-a lungul veacurilor prin activitatea de fiecare zi a oamenilor, care nu este decât un lung si anevoios drum spre lumina, adevar, belsug, libertate sociala si nationala.

Ca nimic nu e vesnic, e lucru stiut de toata lumea.În acest sens Cicero s-a exprimat, cel mai concis și subtil: Nimic nu e vesnic o data ce sa nascut.Și totusi ,exista cava vesnic, perpetru, cu inceput, dar fara sfirsit- satul. Etern și sfint. Vorba preotului Nicolaie Dabija:

”Cit mai ai un sat departe

Și un grai fara de moarte,

Cit ai cui zice parinte,

Mai exista lucruri sfinte ”

Ajunsi in satele Moldovei, multi turisti sunt incantati de bogatia de obiceiuri si de cultura zonei. Pe aceste meleaguri sunt pastrate si transmise din generatie in generatie mestesuguri traditionale, iar produsele specifice sunt realizate prin utilizarea unor tehnici stravechi.

Confectionatul costumelor si mastilor populare, olaritul, tesutul, arta prelucrarii lemnului sunt doar cateva dintre acestea. Locuitorii satelor, religiosi si conservatori, sunt pastratorii unor traditii culturale vechi de sute de ani.O atractie deosebita o prezinta obiceiurile din timpul Sarbatorilor Pascale, cand intregul sat sarbatoreste Invierea Domnului, participand cu mic cu mare la slujba religioasa de la biserica, urmata apoi de o masa cu bucate traditionale.Dintre acestea fac parte si faimoasele oua incondeiate, care sunt specifice acestei sarbatori.

Bucataria moldoveneasca este un alt punct de atractie al Regiunii, care a fost de-a lungul istoriei sursa de inspiratie pentru multi scriitori romani.

Capitolul I. Scurt istoric al localităţii rurale

Așezarea geografică

Satul Corjeuţi este o localitate in Raionul Briceni situata la latitudinea 48.2227 longitudinea 27.0422 si altitudinea de 135 metri fata de nivelul marii. Aceasta localitate este in administrarea or. Briceni. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 7570 de oameni, dintre care 49.19% - bărbaţi și 50.81% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 98.67% - moldoveni, 0.87% - ucraineni, 0.37% - ruşi, 0.00% - găgăuzi, 0.09% - alte etnii. În satul Corjeuţi au fost înregistrate 2264 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.3 persoane. Distanța directă pîna în or. Briceni este de 15 km. Distanța directă pîna în or. Chişinău este de 235 km.

Istoria localității

Prima atestare documentară a satului Corjeuţi din ţinutul Hotin datează din anul 1618. La 1620 Corjeuţi se afla în stăpînirea marelui boier Coste Bucioc. În 1654 după un proces de judecată satul este întărit de către Gheorghe Ştefan voievod lui Andreiaş, fost mare medelnicer. La 1661 Radu stolnicul, un urmaş al lui Andreiaş, lăsa moştenire moşia Corjeuţi, soţiei sale, Elena. Aceasta din urmă, se învoieşte în 1692 cu ginerii ei, Preda Palade şi Gheorghe Moţoc pentru a stăpîni în două toate moşiile, printre care şi satul Corjeuţi. Mai tîrziu satele au fost totuşi împărţite, deoarece în 1713 Agafiţa, sora lui Preda Palade stolnicul, dăruieşte ginerelui său, Ioan Neniul spătar jumătate din Corjeuţi.

Imnul satulu: ” Corjeuți la 375de ani”

Pe stînci bătrine eu am crescut agil.

Te cuprindeam adesea cu ochii de copil

Tu ai flăcăi voinici, pămînt fertil,

Ți-s tandre fetele ca luna lui april.

refren:

Corjeuți,sat drag al meu,

Sînt copleșit și vin la sînul tău

Să-ți cînt cu drag măcar o dată

S-audă hăt o lume toată.

Frumos,cu trotuare și case împărătești

La vîrsta anilor ce-i împlinești

Tu ești bogat deși trăim ani grei,

Așa doresc să fii mereu,ca florile de tei.

Aroma florilor pe mulți i-ademenit,

Atunci cînd mîndra livadă ți-a inflorit,

Izvoarele-ți curate cu har ne-au inspirat,

Și ne-au turnat în sînge tărie de bărbat.

Legenda Satului

Modul cum se alcatueau satele și cum se stăpineau moșiile ni-l descrie Dumitru Draghicescu în cartea ” Din psihologia poporului român”. „Totul se făcea în mod firesc, închipul cel mai simplu. Un sat aparținea mai întîi unei singure familii; toți locuitorii,fără excepție, erau rude de sînge, scoborîtori din același moș sau strămoș, care își fixase și marginele satului Acest mod de a întemeia un sat era mai vechi desigur decît întemeierea Principatelor”. De la numele persoanei care înființase satul sau al localității în care se înființase, se da numele satului prin adăugarea sufixului ”eni” sau ”ești”. Așa, de pildă, dacă satul era întemeiat împrejurul unui zăvoi, i se da numele de Zăvoieni: dacă moșul sau strămoșul care înființase satul se numea Crețu, Stan ori Sărăcin, satul înființat se chema Crețeni, Stănești, Sărăcinești.