EUROPA ATLANTICA I. SPECIFICUL GEOGRAFIC Europa Atlantica este regiunea situata in vecinatatea Oceanului Atlantic, intre paralelele de 43° si 61° latitudine nordica. In cuprinsul acesteia, se regasesc urmatoarele state: Franta, Belgia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlanda (fig.1). Inainte de a se distinge de a fi separata de restul continentului din punct de vedere geogarfic, partea occidentala s-a distins prin cultura si istorie. Astfel, conceptul de Europa Atlantica (Vestica / Occidentala) este asociat mai degraba cu democrati liberala, tarile din regiunea astfel denumita impartind multe traditii culturale, economice si politice cu SUA si Canada, tari care au primit milioane de colonisti vest-europeni de la descoperirea Lumii Noi. Pana la Primul Razboi Mondial, aceste tari reprezentau democratia. Politicile si ideologiile de aici au penetrat, mai apoi, spre est. Limitele geografice sunt date in nord si nord-vest de Oceanul Atlantic (sau marile care fac legatura cu oceanul), in sud de Spania, iar in est se regaseste Europa Centrala. TARA SUPRAFATA (km ) POPULATIA (mil. loc) CAPITALA Franta 551.500 58.4 Paris Belgia 30.519 10.2 Bruxelles Luxemburg 2.586 0.412 Luxembourg-Ville Olanda 40.844 15.5 Amsterdam si Haga Regatul Unit 244.100 58,1 Londra Irlanda 70.284 3.6 Dublin Fig. 1; Sursa: „Geografia turismului – Metode de analiza in tursim”, A. Ghiorghilas Relieful Europei Atlantice cuprinde toate formele de relief, de la cele mai vechi si joase, la cele mai inalte si tinere si cuprinde atat o parte continentala, cat si de una insulara. Aceasta este reprezentata de Arhipelagul Britanic (Campia Angliei, Scotia si Muntii Penini, Wales si Cornwall), unde se gasesc munti si podisuri formate in timpuri paleozoice si modelate de calota glaciara cuaternara, cu relief in cea mai mare parte glaciar, tarm cu fiorduri si lacuri glaciare. De asemenea, tot aici s-au dezvoltat campii si depresiuni tectono-erozive (Lowlands) modelate si de calota glaciara. Regiunea de campie este bine reprezentata in Franta, Belgia si Olanda, unde altitudinile sunt coborate si sub nivelul oceanului planetar, cu forme de eroziune si acumulare glaciara, ce a determinat formarea dunelor, a plajelor, a golfurilor si a bratelor de mare transformate in uscat. Franta este statul cel mai complex in ceea ce priveste relieful, intalnindu-se aici atat zone intinse de relief jos (Campia Loirei, Campia Senei), cat si suprafete pe structura usor inclinata (cueste, depresiuni) si suprafete inalte (Masivul Central Francez, Muntii Pirinei, Muntii Alpi). Acest sistem de munti hercinici si caledonici leaga Europa Vestica de cea Centrala. Vecinatatea Oceanului Atlantic si limitele izotermelor de ± 5° C determina o clima temperat oceanica, cu veri moderate, ierni blande (datorate Curentului Atlanticului de Nord) si precipitatii bogate aduse de Vanturile de Vest. Ca urmare, nu se manifesta nici calduri excesive, dar nici ingheturi puternice; amplitudinile termice anuale sunt moderate, nebulozitatea este accentuata, vanturile legate de o frecventa activitate ciclonala au viteze ridicate. Precipitatiile sunt bogate (1 500-3 000 mm) si repartizate in toate anotimpurile. Valorile mari sunt pe versantii vestici ai masivelor montane si scad spre interiorul continentului; roua, burnita, ceata reprezinta fenomene meteorologice distincte. Ca urmare, verile sunt placute (temperaturi medii lunare între 16 si 25° C), precipitatiile sunt mai reduse si adesea au caracter de aversa. Iarna este un anotimp mai bland sub raport termic (intre 0° C la latitudini mari si 10-12° C la latitudinea de 40°, dar cu umiditate, nebulozitate si precipitatii ridicate. Ninsorile, cu frecventa mai mare la latitudini de peste 50°, nu dau strat de zapada de durata decat pe munti, in rest el reducandu-se la cateva zile in conditiile prezentei unor mase de aer rece polar). Clima Europei Atlantice impune caracteristici biopedogeografice adaptate la umiditatate, iar fragmentarea accentuata a reliefului si prezenta curentului cald din Atlanticul de Nord determina o exprimare a zonalitatii latitudinale a vegetatiei mult mai slaba. Specifica acestei regiuni este zona padurilor de foioase,dezvoltata pe soluri brune, bine reprezentata de stejar, fag, ulm, mesteacan, artar, frasin. Insa, datorita defrisarilor intinse ori a conditiilor naturale specifice (cum este cazul Irlandei, cu turbarii, mlastini intinse si vanturi puternice), padurile ocupa, in prezent, suprafete putin intinse. Pasunile, desisurile de ericacee si mlastinile au intinderi mult mai mari decat padurile. Frantei ii sunt specifice landurile (terenuri nisipoase, aride, acoperite cu o vegetatie de ericacee) constituite din subarbusti si dezvoltate pe soluri sarace, negricioase, spalate de ploi si batute de vanturi. De asemenea, suprafete intinse sunt ocupate de terenuri de cultura agricole si viticole. Animalele specifice regiunii sunt vulpile, lupii, caprioarele, jderii, veveritele, aricii, cartitele, care se gasesc in numar mare. Cerbul si elanul traiesc numai sub protectie speciala ( in Insulele Britanice). Rozatoarele sunt frecvente in pajisti si pasuni. Pasarile sunt si ele numeroase, in special: porumbelul salbatic, turturica si potarnichea (care traiesc mai ales in Scotia). Uliul, soimul si vulturul apar destul de des, iar pe malurile apelor se intalnesc multe pasari ( pescarusi, rate, berze etc). Pestii (pastravul, crapul, macroul, heringii, sardelele) traiesc in cantitati mari in apa raurilor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
