Competitivitate în Turism

Capitolul I COMPETITIVITATEA – CONDITIE A SUCCESULUI PE PIATA

In perioada actuala, întreprinderea îsi desfasoara activitatea într-un mediu concurential intern si extern deosebit de puternic. Confruntarea pe diferite piete este deosebit de dura iar competitia trebuie privita la dimensiunile sale reale, fara a avea o viziune prea optimista, întrucât numai în modul acesta se vor putea lua toate masurile ce se impun pentru a asigura securitatea si dezvoltarea firmelor, indiferent de sectorul de activitate.

Orice agent economic îsi doreste sa produca cât mai multe produse/servicii turistice pe care sa le comercializeze si astfel sa câstige, sa se dezvolte. Insa, pentru a se impune pe o piata concurentiala, agentul economic trebuie sa obtina produse/servicii competitive care sa se vânda în cantitati cel putin comparabile cu celelalte produse/servicii concurente.

Problema competitivitatii este una actuala, care trebuie abordata nu numai la nivel microeconomic, dar si macroeconomic, deoarece, în prezent, din pacate, se manifesta o lipsa de competitivitate a produselor/serviciilor românesti atât pe piata interna cât si pe cea externa si în consecinta a economiei nationale.

Competitivitatea sugereaza siguranta, eficienta, calitate, productivitate ridicata, adaptabilitate, reusita, management modern, produse superioare, costuri scazute. Forta competitiva a unei firme rezida în avantajele competitive si în competentele distinctive pe care le poseda în raport cu alte firme concurente. Pentru a considera o firma competitiva este necesar sa se efectueze o analiza riguroasa atât a firmei respective cât si a mediului de activitate a acesteia.

Competitivitatea unei firme consta in capacitatea sa de a-si mari veniturile ca urmare a cresterii vanzarilor si/sau marjelor de profit pe pietele in care concureaza cu scopul de a castiga pozitii cat mai bune pe acestea sau de a-si apara pozitiile detinute.

1.1 Componentele competitivitatii

Definita ca fiind „gradul în care o natiune, în conditii de piata libera si onesta, poate sa produca bunuri si servicii care sa treaca proba pietelor internationale, reusind în acelasi timp sa mentina si sa sporeasca venitul real al cetatenilor sai: competitivitatea este deci o provocare care se aplica nu numai în cazul natiunilor ci si al tuturor regiunilor si oraselor/statiunilor din lume.

O întreprindere este competitiva pe o anumita piata atunci când reuseste sa obtina anumiti indicatori economici: cifra de afaceri, profit, segment de piata comparabili sau superiori celor ai altor întreprinderi concurente, ce actioneaza pe aceeasi piata.

Competitivitatea este o notiune complexa fiind influentata, în mare masura, de capacitatea de a întelege si de a se adapta cât mai corect la lumea care o înconjoara. Ea poate fi privita atât global cât si la nivelul fiecarei componente. Astfel, specialistii au evidentiat faptul ca, competitivitatea globala a unei firme este determinata de competitivitatea fiecareia dintre urmatoarele componente/categorii de competitivitate: globala, financiara, comerciala, umana, manageriala, tehnica, organizationala

Competitivitatea globala a unei firme reprezinta potentialul ei si presupune efectuarea unui diagnostic sau a unui inventar critic al capacitatii de care dispune, adica al fortelor de care dispune si a slabiciunilor tuturor componentelor firmei, cu referire speciala la factorii cheie de succes si la concurenta. Ea depinde de buna functionare a ansamblului componentelor sale.

Competitivitate financiara este data/exprimata de capacitatea întreprinderii de a realiza o serie de indicatori: marimea profitului, capacitatea de autofinantare, suma si scadenta împrumuturilor, potential de randament financiar: rentabilitatea capitalurilor proprii, potentialul de solvabilitate: aptitudinea de a face fata la rambursari.

Competitivitate comerciala : este evidentiata de: partea de piata detinuta, evolutia cifrei de afaceri, pragul de rentabilitate, pozitia în ciclul de viata pentru fiecare produs si notorietatea comerciala: imaginea de marca, fidelitatea clientilor, coerenta gamei de produse, nivelul bugetului publicitar s.a.

Competitivitate umana este rezultatul îndemânarii mâinii de lucru, nivelul de calificare, rata absenteismului, rata încadrarii.

Competitivitate tehnica : este exprimata de natura echipamentului: vechime, performanta, avans tehnic, importanta cercetarii-dezvoltarii, nivelul de automatizare, aprovizionarea, relatiile cu furnizorii, rotatia stocurilor.

Competitivitate manageriala este rezultatul profilul conducatorilor: vârsta, experienta, studii, formare capacitatea de conducere: aptitudinea comandamentului, a delegarii, a negocierii, a spiritului de sinteza, valoarea colaboratorilor, gradul de coeziune al echipei.

Competitivitate organizationala este influentata de forma structurii organizatorice, numarul nivelurilor ierarhice, natura delegarii deciziilor, gradul de descentralizare, circulatia informatiilor, gradul de integrare al indivizilor si serviciilor la obiectivele firmei, modalitatea finalizarii obiectivelor, modul de realizare al controlului, starea climatului social.

1.2. Factorii competitivitatii

Mutatiile intervenite la nivelul abordarii conceptului de competitivitate dinamica au facut ca în literatura de specialitate sa fie evidentiate doua categorii de factori principali de competitivitate: factorii clasici si factorii esentiali.

Factori clasici, la rândul lor, se grupeaza în doua categorii: factori cantitativi: pretul, calitatea, raportul calitate/pret, costul, profitul, raportul cost/profit, volumul desfacerilor/încasarilor si factori calitativi: economia de scala, tehnologia, managementul si strategia.

Factorii cantitativi de competitivitate

Succesul competitiv în conditiile restrictive ale economiei de piata, un produs care satisface aceeasi nevoie dar este mai atractiv decât cel al competitorilor. Cei mai cunoscuti/evidentiati factori ai competitivitatii sunt: calitatea si pretul.

Astfel, succesul poate fi obtinut oferind acelasi produs la un pret mai mic decât cel de pe piata, fie oferind produse , la acelasi pret dar de o calitate perceptibil mai buna.De fapt aprecierea se face prin raportarea la ambii factori, factorul principal al competitivitatii fiind raportul calitate/pret, factor care asemenea celor doi care îl compun este eliminator. Acesta presupune: un pret acceptabil, convenabil, pe care consumatorul sa-l poata plati, pentru un produs sa satisfaca integral o anumita nevoie, iar calitatea oferita sa nu scada sub calitatea limita ceruta de conditia de utilizare normala a produsului / aducerea pe piata a unui produs la un pret acceptabil de catre piata, la o calitate acceptabila, în conditiile unui raport pret calitate acceptabil. Totodata, acest raport presupune existenta altor elemente: costul de productie (totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea aducerii pe piata a produsului). Pentru a oferi o imagine reprezentativa acesta trebuie raportat la pretul de vânzare, care la rândul sau determina un al doilea raport. Acest raport cost/profit reprezinta al doilea factor principal de competitivitate.

Având în vedere dinamismul pietei este necesara analiza raportului cost/profit. O întreprindere nu este competitiva daca realizeaza profituri mari cu costuri mari sau profituri mici cu costuri mici, profitul trebuie sa fie suficient de mare pentru a sustine eforturile de dezvoltare.

Un alt factor principal de competitivitate îl reprezinta volumul desfacerilor/încasarilor, care caracterizeaza într-o anumita masura dimensiunea agentului economic.