Introducere .1 CAP. 1 DEFINIREA ECOTURISMULUI.2 CAP. 2 PARTICULARITĂȚILE ECOTURISMULUI.4 2.1 Activități ale ecoturiștilor.7 2.2 Cazare ecoturistică.8 CAP. 3 DESTINAȚII ECOTURISTICE.8 3.1 Shark Bay.8 3.2 Parcul Național Undara.9 3.3 Marea Barieră de Corali.10 3.4 Uluru (Ayers Rock).10 3.5 Parcul Național Kakadu.11 3.6 Insula Fraser.12 CAP. 4 TOUR OPERATORI CARE PROMOVEAZĂ ECOTURISMUL 4.1 TASafari.13 4.2 Small World Journeys.14 4.3 Gecko Canoeing.17 CAP. 5 STUDIU DE CAZ 5.1 Black Rock Lodge, Belize.19 5.2 EcoCamp Patagonia, Chile.19 5.3 Arenas del Mar, Costa Rica.19 5.4 Savute Under Canvas, Africa de Sud.19 Concluzii .20 Bibliografie .21
Introducere Am ales ecoturismul ca temă a proiectului deoarece este o formă de turism practicată tot mai des în lume, cu un impact minim asupra mediului, turiștii având posibilitatea de a observa comportamentul viețuitoarelor în mediul lor natural, de a interacționa, acolo unde le este permis, cu comunitățile locale, fără a avea un impact major asupra lor.Ecoturismul reprezintă cea mai valoroasă formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism are ca scop principal conservarea mediului și pune accent pe educația turiștilor în ceea ce privește protejarea și conservarea mediului. CAP. 1 DEFINIREA ECOTURISMULUI Exista multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă față de mediu și nu în ultimul rând „verde". Dificultatea definirii ecoturismului provine din faptul ca acesta nu poate fi descris doar prin activitatea desfașurată, așa cum se întâmplă cu alte forme de turism. Ecoturismul încorporează activități diverse în mijlocul naturii(drumeții, ascensiuni montane, observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural), dar poate include și activități culturale. Una dintre primele definiții ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea data în anul 1988, în cadrul Programului din Belize inițiat de Rio Bravo Conservation &Management Area: „ ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia și unde se depune un efort conștient în vederea reinvestirii unei parți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil și care asigură beneficii populației locale." Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiție mai succintă: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației locale." În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare formulează propria definiție astfel: ‘’Ecoturismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (și a oricăror atracții culturale trecute și prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă și aducătoare de beneficii pentru populația locală." O definiţie preluată oficial în legislaţia din România este: ecoturismul este o formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii; b) să utilizeze resursele umane locale; c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale; d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural. Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază: Fig.1 Criteriile de baza ale ecoturismului Ecoturismul iși trage rădăcinile din mișcarea de conservare a biosferei, el dovedindu-se o sursă importantă de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protecție. Principiile ecoturismului sunt: • Minimizarea impactului negativ asupra naturii și culturii, impact ce ar putea distruge destinația turistică. • Educarea turistului cu privire la importanța conservării. • Sublinierea importanței unor operatori responsabili, care să coopereze cu populația și cu autoritățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunității. • Furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale protejate. • Accentuarea necesității unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor de turiști pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinații ecoturistice. • Necesitatea utilizării studiilor sociale și de mediu, precum și a unor programe de monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea și minimizarea impactului. • Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale țării gazdă, ale comunităților și firmelor locale și mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale și protejate. • Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depășește o anumită limită a schimbarii din punct de vedere social și al mediului, limită determinată de cercetători în colaborare cu rezidenții. • Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural, minimizând utilizarea combustibililor fosili și conservând vegetația și fauna locală . Participanţii la Summit-ul Mondial al Ecoturismului , desfăşurat la Quebec în mai 2002, au recunoscut faptul că ecoturismul respectă principiile turismului durabil referitoare la impactul economic, social şi de mediu, formulând în plus câteva principii specifice : • Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural si cultural; • Ecoturismul include comunitatile locale in activitatile de planificare, dezvoltare si operare si contribuie la bunastarea lor; • Ecoturismul implica explicatii complete si interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale si culturale; • Ecoturismul este destinat in special vizitatorilor individuali, precum si grupurilor organizate de mici dimensiuni.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
