Evaluarea Potențialului Turistic al Municipiului Baia Mare

Asezarea goegrafica si scurt istoric

Municipiul Baia Mare, resedinta judetului Maramures, este un important centru urban în

partea de nord-vest a României. Este situat în partea vestica a judetului, în depresiunea Baia

Mare, pe cursul mijlociu al râului Sasar. Principalele caracteristici sunt preponderenta reliefului

montan, valoros din punct de vedere peisagistic precum si existenta zacamintelor de minereuri

neferoase, fapt care a condus la dezvoltarea industriei miniere ca activitate economica

predominanta.

In componenta municipiului

Baia Mare intra si localitatile Blidari,

Firiza, Valea Neagra, Valea

Borcutului, insumand o suprafata de

23.471 ha. La nord se invecineaza cu

Muntii Ignisului, la sud cu localitatile

Recea si Grosi, la est cu orasul Baia

Sprie si la vest cu comuna Tãutii

Mãgherãus. Datorita pozitiei sale

geografice avantajoase, Baia Mare

intruneste atributele unui insemnat nod

rutier si feroviar, constituind punctul de convergenta pentru localitatile din imprejurimi: Baia

Sprie, Recea, Tãutii Mãgherãus.

Prima atestare documentara a localitatii apare acum mai bine de sase secole, in anul 1329,

cand cancelaria regelui Carol Robert emite un document in care este pomenit pentru prima data

orasul Baia Mare sub numele de ,,Rivulus Dominarum” (Raul Doamnelor). Intr-un document din

anul 1411 este pomenita pentru prima data monetaria Baia Mare, unul din cele mai vechi si

vestite ateliere de acest gen din Transilvania.

In 1446, domeniul Baia Mare, împreuna cu minele sale este trecut în proprietatea familiei

Corvinestilor, drept rasplata pentru faptele de vitejie ale lui Iancu de Hunedoara împotriva

invaziei otomane.Din dispozitia lui a început constructia unei catedrale, numita "Sfântul Stefan",

care avea ca anexa un turn impozant, "Turnul Stefan". În anul 1469, Matei Corvin emite un

document de mare însemnatate pentru baimareni, prin care le acorda acestora dreptul de a-si

Panorama Baia Mare

întari sistemul de aparare cu ziduri înalte prevazute cu bastioane, santuri si palisade menite sa

preîntâmpine atacurile din afara. Baia Mare a capatat înfatisarea unei cetati puternice, fapt ce

rezulta si din utilizarea expresiilor de "castrum" sau "castellum", adaugate ulterior la numele

localitatii, pentru a-l evidentia caracterul fortificat.

I. Structura Resurselor Atractive

1. Potentialul natural

1.1. Relieful

Municipiul Baia Mare este situate la limita dintre muntii vulcanici Ignis si Gutai la nord

si depresiunea Baia Mare-Copalnic, in sud. Incepand din nord-vest pana in sud-est, orasul este

imprejmuit de dealuri despartite intre ele de vai lungi si munti acoperiti cu paduri intinse, ce

formeaza pe alocuri peisaje pitoresti, inaltimea acestora ajungand pana la aproximativ 1500 m.

Relieful depresiunii este alcatuit din câteva terase ale Somesului, Lapusului si Sasarului,

are aspectul unui amfiteatru cu larga deschidere spre vest, iar la nord si est se ridica Muntii Ignis

si Gutâi, cu spinari rotunjite, acoperiti cu paduri si platouri bogate în pasuni.

Dintre unitatile de relief care se evidenteaza prin inaltime se remarca Dealul Murgau

(633m), Dealul Florilor (367m), Dealul Crucii (501m), Piatra Bulzului, Rotunda, Pleasca Mare,

Ignis (1307m). Lantul muntilor Gutâi formeaza o unitate geomorfologica mai aparte, cu roci

eruptive, care pun în evidenta piscurile Mogosa

(1.246m), Gutâi (1.443m) si Creasta Cocosului

(1.428m).