Interdependența formelor de turism - Sibiel

CAPITOLUL I

PREZENTARE GENERALA A SIBIELULUI

Sibielul este un sat aflat înMărginimea Sibiului, alături de alte 18

localităţi din sud-vestul judeţului Sibiu, toate având omoştenire

culturală, etnografică, arhitecturală şi istorică unică.

Satul Sibiel aparţine de oraşul Sălişte şi este situat la 24 de kmdistanţă de Sibiu, fiind străbătut de râul omonim şi înconjurat de dealuri, livezi, dar şi de păduri bogate, la poalele cărora apicultorii din sat sau din împrejurimi îşi înşiră stupii cu albine sau unde amatorii de drumeţii poposesc pentru a-şi amplasa corturile.

Cu o populaţie de circa 500 de locuitori, aşezarea Sibielului a fost identificată de către unii cercetători ca fiind castrul Salgo, atestat documentar la 1322 (sau 1384, după alte surse).

Satul ne întâmpină cu o arhitectură săsească, casele fiind frumos întreţinute, dinmoment cemulte dintre ele sunt înscrise în circuitul turistic rural, ca fiind case de oaspeţi. Drumul principal este asfaltat, iar străduţele laterale sunt pietruite şi înguste, făcând loc totuşi pentru căruţe sau pentru bătrânele maşini “Dacia”.

Oamenii sunt prietenoşi şi curioşi, deşi se vede că sunt obişnuiţi cu străinii la ei în sat,mai ales vara, când numărul populaţiei se dublează datorită caselor de vacanţă construite în ultimii ani.

Aici în sat, s-au păstrat o serie demeşteşuguri transmise din generaţie în generaţie: fierăritul, tâmplăria, ţesutul, cojocăria, apicultura, dar şi prepararea ţuicii şi a vinului , având în vedere ca zona este bogată în livezi. Reprezentativ, însă, este pictatul icoanelor pe sticlă. În Sibiel, în fiecare casă exista cel puţin o icoană, iar fetele în zestrea lor trebuiau să aibă neapărat,măcar o icoană.

La 23 km departare de orasul Sibiu, pe raul Sibielului in sus, adapostit ca intr-o caldare de poalele muntilor Cibinului, satul Sibiel isi duce mai departe in istorie o straveche stafeta de frumos natural, de cultura si de traditie romaneasca. Istoria nescrisa a acestei asezari incepe cu relicvele din neolitic gasite in aria satului si a hotarului si depuse la muzeul satului.

Datele scrise despre Sibiel dateaza din secolul XIV, mai precis in anul 1322 cand Cetatea SALGO aparea in documente, identificata ca Cetatea de la Varful Zidului, astazi locul de la Chilii. Povestea cetatii este invaluita in mister, batranii satului spun ca e de pe vremea uriasilor si ca acolo si-ar fi ascuns Decebal comorile de frica lui Traian. Numele celei mai vechi strazi, de sorginte slava plaseaza originile satului in epoca slavona.

In Sibiel s-au pastrat o serie de mestesuguri transmise de generatii: fierarie, potcovarie, tamplarie, cojocarie, tesutul, torsul manual al lanii, prepararea branzeturilor. Aici vei fi initiat, sub indrumarea unui mestesugar iscusit, in tainele picturii pe sticla, tesutul la razboi.

Vizitatorii pot gusta din frumusetea unor obiceiuri stravechi, traind alaturi de sateni farmecul si adanca taina a evenimentului sau a diferitelor ritualuri religioase. Colectia de icoane pe sticla - cea mai mare parte din tara - alaturi de frumusetile naturale, asezarea geografica, simplitatea si ospitalitatea satenilor sunt doar cateva din comorile cu care te ademeneste acest lacas sfant, Sibielul.

CAPITOLUL II

TURISMUL CULTURAL IN SIBIEL

• TURISMUL CULTURAL

• TURISMUL CULTURAL IN SIBIEL

Cultura in satul turistic Sibiel graviteaza in jurul religiei, aceasta fiind un element primordial al mostenirii stramosesti.

• Muzeul de icoane pe sticla din Sibiel

În prezent, găzduieste o colecţie impresionantă, unică în lume, formată din cca 700 de icoane pe sticlă (şi câteva pe lemn), însă din lipsă de spaţiu, sunt expuse doar 300. Celelalte sunt păstrate fie în pod, fie în muzeul vechi. Toate aceste icoane sunt ortodoxe şi au fost pictate şi donate de către ţărani, cu excepţia a şase dintre ele, care sunt catolice şi provin din Viena, fiind donate de către preoţi români de acolo sau de alte persoane particulare. O parte dintre icoanele Muzeului au ramele originale, însă la altele, părintele Zosim Oancea a fost nevoit să le schimbe, deoarece

erau foarte deteriorate.