Organizații cu atribuții în domeniul turismului

1. Organizaţii naţionale cu atribuţii în turism

Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii şi activităţi cu implicaţii multiple în toate ramurile vieţii naţionale.

Apare evident, în acest caz, ca sector de activitate social- economică, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental.

De aceea, în turism, mai mult ca în alte sectoare de activitate, trebuie să se consolideze o strânsă coordonare între diversele departamente guvernamentale şi organizaţii care se ocupă cu activitatea turistică. În consecinţă, în afara coordonării centrale a activităţii turistice la nivelul economiei naţionale, trebuie să existe o coordonare şi între reprezentanţii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal şi respectiv, local.

Funcţia de coordonare a întregului ansamblu de măsuri de promovare a turismului se

realizează prin intermediul organismelor naţionale de turism.

Organismele naţionale de turism sunt menite să coordoneze politica turistică naţională, constituind totodată şi instrumentul de executare, îndrumare şi control al activităţii turistice naţionale.

Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), a cărei membră este şi ţara noastră, a elaborat următoarea tipologie a organismelor naţionale de turism:

- ministere de sine stătătoare (ex: Ministerul Turismului);

- ministere mixte sau combinate {ex., Ministerul Comerţului şi Turismului, Ministerul Turismului şi Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului şi Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului şi Sporturilor etc);

- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine stătătoare sau în cadrul unor ministere mixte;

- departamente în cadrul unor ministere mixte;

- comitete de stat sau comisariate pentru turism;

- oficii naţionale de turism (guvernamentale);

- autorităţi naţionale de turism;

- direcţii generale de turism, în cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente etc.

După cum se observă în această grupare, există o multitudine de organisme naţionale de coordonare a activităţii de turism şi o considerabilă disproporţie între natura şi responsabilitatea organului însărcinat cu coordonarea activităţii turistice.

Responsabilităţile organismelor guvernamentale de turism, în afara acţiunilor de publicitate, includ funcţiile vitale de coordonare a tuturor activităţilor de turism, elaborarea şi punerea în aplicare a programelor naţionale de dezvoltare turistică, reprezentarea pe plan intern şi internaţional nu numai a organizaţiilor turistice, ci şi a guvernelor ţărilor respective.

Mai trebuie menţionat şi faptul că industria turistică, prin legăturile ei cu aproape toate sectoarele vieţii economice, impune ca organismele de turism să menţină o legătură continuă cu toate departamentele, organismele, firmele şi organizaţiile interesate şi implicate în dezvoltarea turismului.

În acest scop, în multe ţări - printre care şi România - au fost create consilii interdepartamentale de turism, înfiinţate pe baza unor acte normative, în care sunt reprezentate ministerele, departamentele, instituţiile şi alte organisme guvernamentale, a căror activitate are tangenţă cu industria turistică. în aceste consilii sunt reprezentate şi organizaţiile neguvernamentale şi principalele firme prestatoare de servicii turistice.

Pe plan teritorial, funcţiile de conducere ale statelor pentru dezvoltarea şi promovarea

turismului sunt exercitate de o multitudine de instituţii, uniuni, federaţii, patronate, societăţi, agenţii, filiale etc, ale căror competenţe, atribuţii, structuri organizatorice etc. sunt adaptate cerinţelor specifice locale ale turismului receptor şi emitent din raza administrativă a unui teritoriu (regiune, zonă, centru turistic, staţiune etc).

Organismele turistice care funcţionează ca intermediare între firmele economice angrenate în industria turismului, sau care îndeplinesc pe plan teritorial un rol de coordonare a activităţii turistice desfăşurate în aceste firme, pot fi clasificate, în sens orizontal şi vertical, în următorul mod:

1. Organizaţii orizontale (organizaţii profesionale):

1.1. Organizaţii naţionale:

- organizaţii private (de transport, de hotelărie, agenţii de voiaj etc);

- organizaţii publice.

1.2. Organizaţii internaţionale:

- organizaţii private;

- organizaţii publice.

2. Organizaţii verticale:

2.1. Organizaţii naţionale:

2.1.1. Organizaţii private

- cu caracter local ( societăţi de dezvoltare, sindicate de iniţiativă, asociaţii de interes);

- cu caracter regional (oficii şi asociaţii regionale);

- cu caracter naţional (asociaţii şi oficii naţionale)

2.1.2. organizaţii publice:

- cu caracter naţional (direcţii, Oficii Naţionale de Turism, Comisariate, Ministere ale Turismului);

- cu caracter regional (oficii şi administraţii regionale de turism);

- cu caracter local (oficii şi administraţii turistice)

2.2. Organizaţii internaţionale:

- organizaţii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.)

- organizaţii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.)

Mai trebuie menţionat rolul organismelor consultative private care activează în zonele, staţiunile sau localităţile de interes turistic (societăţile de dezvoltare, asociaţiile de interese, comitetele şi centrele de iniţiativă, sindicatele de iniţiativă etc), create cu scopul de a sprijini acţiunile colective de promovare a activităţilor desfăşurate de firmele turistice şi agenţiile private de voiaj, societăţile comerciale prestatoare de servicii hoteliere, unităţile de agrement, societăţile de transport etc.

Cele mai reprezentative organisme de acest fel sunt sindicatele de iniţiativă, care constituie celula de bază a întregii activităţi organizatorice şi promoţionale a industriei turistice în majoritatea ţărilor cu o industrie turistică dezvoltată.