Program de Valorificare a Potențialului Turistic al Județului Brașov

Program de valorificare a potenţialului turistic al judeţului Braşov

1. Localizarea şi caracterizarea judeţului Braşov

Situat în zona de sud-est a Transilvaniei, pe cursul mijlociu al Oltului, în interiorul arcului carpatic, judeţul Braşov ocupă din punct de vedere fizico-geografic cea mai mare parte a depresiunilor Braşov şi Făgăraş.

1.1. Scurt istoric

Aşezările dacice şi ale populaţiei daco – romane a căror existenţă este atestată prin descoperirile arheologice de la Braşov, Râşnov, Rupea, Zărneşti, Feldioara şi Teliu dovedesc că şi după retragerea stăpânirii romane (271 e.n.), a existat o continuitate a populaţiei autohtone care s-a menţinut şi în perioada de trecere la feudalism şi în continuare până astăzi. Alte aşezări cum este localitatea Codlea, este atestată de numeroase vestigii.

Castrul roman de la Râşnov este o mărturie a frontierei de nord – est a imperiului Roman care trecea, în veacul al II-a după Cristos, în apropierea municipiului Braşov ; inscripţia de pe piatră pomenind numele dacic străvechi al localităţii

Braşovul şi împrejurimile sale, care constituie zona depresionară a Ţării Bârsei, aveau un rol important în evul mediu, cele trei puncte strategice conferindu-le un rol economic, militar şi politic de prin ordin.

Primul este Cetatea Făgăraşului, de unde spune legenda, a plecat Negru Vodă să întemeieze Valahia, Ţara Românească de la sud de Carpaţii Meridionali. Cetatea şi ţinutul cunoscut sub numele de Ţara Făgăraşului au fost, timp îndelungat, un spaţiu de continuitate al administraţiei româneşti după obiceiul vechi al pământului şi un punct de sprijin în Transilvania al voievozilor valahi. Făgăraşul, ca ţinut este cunoscut încă din anul 1222 sub această denumire de Ţara Făgăraşului, identică cu Ţara Românească ( terra Blachorum ).

Al doilea punct strategic este Castelul Bran, strajă a trecătorii prin care circulau mărfurile pe un circuit ce-şi avea terminalele vestice în Flandra şi Germania, iar în sud şi est în Turcia şi Orientul Apropiat.

În fine, al treilea punct strategic a fost Braşovul atestat documentar la 1234, cel mai important oraş al Transilvaniei în evul mediu care domina viaţa economică în secolele XIV – XVI şi era o adevărată placă turnantă a ţărilor române ( Transilvania, Valahia, Moldova ).

Braşovul se bucura de importante privilegii comerciale şi era centrul unde se adunau bogăţiile vremii , se întâlneau oameni, se intersectau drumuri şi idei.

Din îndepărtate vremuri, dar mai ales de la începutul secolului al XIV-lea, datorită poziţiei sale geografice privilegiată, ce îl situa înaintea Sibiului, Bistriţei, Clujului, Sighişoarei şi a altor oraşe din Transilvania , Braşovul ajunsese un important centru meşteşugăresc şi comercial care avea intense relaţii economice cu Ţara Românească şi Moldova, încă din timpul domnitorilor Vlaicu Vodă şi Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare.

Bresle puternice, între care se aflau aurarii, ţesătorii, armurierii, au făcut ca Braşovul să nu rămână doar un punct al comerţului de tranzit ci şi un înfloritor centru meşteşugăresc. Locuitorii, harnici şi cu un dezvoltat simţ practic l-au înzestrat cu echipamente caracteristice oraşelor medievale europene: ziduri de cetate şi bastioane, turnuri exterioare de supraveghere şi pază, depozite şi pieţe, ateliere, prăvălii, hanuri, biserici şi spitale.

Ca bastioane ale apărării cetăţii Braşovului au fost ridicate la sfârşitul secolului al XV-lea Turnul Negru şi Turnul Alb.

La poalele Tâmpei ne întâmpină Bastionul Ţesătorilor şi Poarta Ecaterina.

În centrul istoric al Braşovului , se află Casa Sfatului ce datează din anul 1420 care aparţinea breslei cojocarilor, casa Hirscher sau Podul Meşteşugarilor care împreună cu piaţa veche este cea mai cunoscută efigie a Braşovului.