Program de Valorificare a Potențialului Turistic al Stațiunii Vatra Dornei

Prin potenţialul său, atât natural cât şi antropic, staţiunea Vatra Dornei, respectiv depresiunea Dornelor, se impune atât pe plan naţional cât şi internaţional, aflându-se în acelaşi timp printre principalele zone turistice ale României.

Vatra Dornei este una dintre cele mai mari localităţi cu caracter turistic din Nordul Moldovei atât prin faptul că este o staţiune balneoclimaterică cât şi a potenţialului sportiv şi de agrement. Municipiul Vatra Dornei s-a dezvoltat in timp, primind ulterior numele de oraş staţiune datorita turismului practicat aici.

Ca o recunoaştere a standardului staţiunii în ceea ce priveşte potenţialul turistic si de agrement, a eforturilor depuse de autoritaţi şi agenţii economici din zonă, Guvernul Romaniei a hotarât prin HG 177/1999 ca Vatra Dornei sa fie atestată ca Staţiune Turistică de Interes Naţional.

Bazinul Dornelor are o suprafata de 222,194 km2 reprezentând 0,63% din suprafaţa Carpatilor Orientali si 0,093% din suprafata ţării. În limitele acestei zone sunt cuprinse 10 comune cu 49 de sate si două centre urbane reprezentate de oraşul Broşteni si municipiul Vatra Dornei, localitaţi care din punct de vedere administrativ fac parte din judeţul Suceava.

SCURT ISTORIC

Primele izvoare scrise despre localitatea Vatra Dornei datează din 14 mai 1600. Între istoricii mai vechi, numai Dimitrie Cantemir a fost preocupat de existenţa acestor locuri, (subiectul fiind tratat mai pe larg în lucrarea "Descriptio Moldaviae"), pe care le aşează într-o categorie cu cele din Vrancea .

O istorie a acestei zone bazată pe documente scrise nu există, singurele informaţii, incomplete şi ele, aparţin unor lucrări ca: "Monografia Moldovei" tipărită în 1889 de George de Catargi, Eduard Fischer şi Ladislau Zurkowschi sau în "Topografia Bucovinei" de dr. Daniel Vermea. Mai există de asemenea "Istoricul ocolului Câmpulungului" tipărit în 1960 de Teodor Bălan.

În "Monografia Moldovei" precum şi în "Topografia Bucovinei" se susţine că în aceste părţi, pe la începutul secolului al XII-lea (pe la 1120), ar fi fost o mică republică românească independentă, ca parte constitutivă a Ocolului Câmpulungului. Cu circa 200 de ani mai târziu (1352) a devenit dependentă de noul principat al Moldovei întemeiat de Dragoş Vodă, populaţia acestui teritoriu sporind cu emigranţi veniţi din Ardeal.

O dată intrat sub stăpânire austriacă în 1775, documentele vorbesc despre suferinţele la care stăpânirea austriacă a supus aceste aşezări. O parte a localităţilor dornene au intrat sub ocupaţie habzburgică: Vatra Dornei, Poiana Stampei, Dorna Candrenilor, Iacobeni, Ciocăneşti, pe când alte localităţi au rămas în teritoriul Moldovei: Dorna Arini, Şaru Dornei. Locuitorii au luptat aproape un secol pentru recunoaşterea privilegiilor.

Astfel, la sfârşitul acestui secol se fac pentru prima dată valorificări în scopuri terapeutice ale apelor minerale. În 1788, R. Haquet face cunoscute analizele apelor minerale de la Şarul Dornei şi Vatra Dornei. Recunoaşterea oficială a importanţei izvoarelor minerale se datorează studiilor din 1805 ale doctorului Ignatziu Plusch, ce a propus un proiect de amenajare al băilor, ce a fost aprobat prin Decretul administraţiei la 17 ianuarie 1881. O nouă etapă în dezvoltarea staţiunii balneare s-a înregistrat în anul 1895. La această dată geologul Stur a întreprins un studiu geologic al terenului la baza căruia a stat proiectul de dezvoltare al staţiunii după 1895. Tot în acest an se face analiza turbei de la Poiana Stampei, urmând a fi date în folosinţă primele instalaţii pentru aplicarea tratamentului cu nămol (la modă pentru vremea respectivă.

Toate aceste amenajări au făcut ca numărul turiştilor să crească, asemenea şi cererea turistică. Numărul persoanelor au crescut de la 400 în 1880 la 587 în 1896, pentru ca în 1905 să se înregistreze un număr de 2144 persoane.

În perioada 1896-1897, principalele obiective turistice ale staţiunii balneoclimaterice Vatra Dornei erau: Cazinoul balnear Vatra Dornei, Palatul Comunal, Palatul Naţional, Izvorul “Ioan”, Izvorul Ferdinand şi Izvorul “Sentinela”, Gara mare şi Gara Băi, Biserica catolică şi Templul evreiesc. Activitatea turistică a fost impulsionată şi de ritmul de construire a căilor de comunicatie, începând mai ales din a doua parte a secolului al XVIII-lea, care a legat zonele turistice montane cu marile centre urbane limitrofe Carpaţilor (construirea în 1780 a şoselei Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei - Poiana Stampei - Pasul Tihuţa - Bistriţa).

Perioada războaielor mondiale a influenţat dezvoltarea activităţii turistice în majoritatea staţiunilor, multe din acestea suferind grave deteriorări. După război, Vatra Dornei a cunoscut o perioadă de înflorire. Imediat după 1950 Vatra Dornei a intrat în exploatare la întreaga sa capacitate şi până în 1989 a continuat să se dezvolte în toate planurile: medical, de agrement, de odihnă ş.a.

În martie 1999, localitatea Vatra Dornei a devenit oraş - staţiune turistică de interes naţional, iar pe 7 iulie 2000 a fost declarat municipiu.

Turismul dornean a continuat să se dezvolte şi după 1990, astăzi turismul devenind componenta de bază a dezvoltării localităţii, iar Vatra Dornei supranumită şi “Perla Bucovinei “ capătă rezonanţă nu numai pe plan naţional, dar şi internaţional.