Proiecte în turism - destinația Kyoto

Kyoto reprezintă unul dintre cele mai importante centre turistice ale Japoniei, fiind practic leagănul culturii japoneze. Emblema oraşului este statuia unei maiko (tânără japoneză de condiţie socială medie) ce străjuieşte unul din numeroasele poduri peste râul Komo. Imaginea ei vorbeşte de la sine despre cultura, obiceiurile şi insuşi felul de a fi al japonezilor. Abundenţa si bogăţia podoabelor sunt o mărturie a prosperităţii şi a dezvoltării meşteşugurilor din acea perioadă.

Centru cultural şi religios de frunte al Japoniei, conţine peste 2.000 temple şi altare vechi, 37 de universităţi şi colegii şi 24 de muzee. Kyoto este cunoscut şi pentru splendidele festivaluri anuale şi superbele grădini. De altfel, este supranumit şi capitala liniştei şi păcii datorită sutelor de temple şi a grădinilor Zen care reprezintă un punct de mare atracţie turistică.

Oraşul a avut un rol crucial in istoria ţării, fiind capitală mai bine de 1000 de ani (794-1868), fapt ce nu a fost încă uitat de locuitorii săi dupa mai bine de 100 de ani de când capitala a fost mutată la Tokio. Astfel se explică numele pe care îl folosesc unii localnici pentru a se referi la oraşul lor : Miyako. Miyako înseamnă în japoneză “capitală”, dar şi “oraşul cel mai frumos din lume”.

Acum mai bine de o mie de ani, Kyoto era o insulă de cultură într-o lume primitivă. De altfel, de aici vine întreaga estetică japoneză.

Este aşezat într-un cadru natural asemănător Florenţei, fiind mărginit de dealuri la est, nord şi vest. In nord-est se găseşte muntele Hiei (848 m). Oraşul este impresionant datorită peisajului ireal de care este înconjurat, fiind străjuit de munţi care toamna, datorită frunzelor roşii de arţar, par in flacari.

Pentru turistul obişnuit Kyoto apare în mai multe ipostaze : ca vast muzeu de istorie, ca centru al budismului, ca centru al artelor sau pur şi simplu ca atracţie turistică.

Oraşul Kyoto are un dialect aparte (Kyo Kotoba), cu o istorie lungă, reflectată în rafinata cultură a acestui oraş. Astfel, sunetul unor cuvinte folosite de locuitorii Kyoto-ului de azi au o muzicalitate aparte faţă de japoneza standard, fapt datorat atât poziţiei geografice a oraşului, noilor influenţe din lumea contemporană, cât şi relaţiei dintre oameni şi limba japoneză. Unele expresii folosite în dialectul din Kyoto nu pot fi intelese doar prin simpla citire a caracterelor, fie ele kanji sau kana.

Dintre numeroasele obiective turistice, putem menţiona Nijo Castle, resedinta shogunului Tokugawa, Toji, templul care găzduieşte cea mai inaltă pagodă japoneză, sau Kinkakuji, Pavilionul de Aur, acoperit la propriu cu un strat din metalul preţios, precum şi renumitul Palat Imperial, unul din simbolurile naţionale ale Japoniei.

Istorie

Deşi s-au gasit dovezi ale unor aşezări umane in insulele japoneze care datează de aproximativ 12 000 ani, se cunosc relativ puţine date despre activităţile umane din acea perioadă, cel puţin cea de până în secolul 6 î. Hr. In timpul secolului 8 e.n., când puternicii preoţi ai religiei buddhiste s-au implicat în conducerea Guvernului Imperial, împăratul a decis relocarea capitalului către o regiune indepărtata faţă de influenţa buddhistă. Impăratul Kammu a ales satul Uda, în acea vreme aflat în districtul Kadono al Proviciei Yamashiro.

Noul oraş, Heian-kyō (în traducere, „capitala liniştii şi păcii”), a devenit reşedinţa curţii imperiale a Japoniei în anul 794, începând astfel „perioada Heian” din istoria Japoniei. In secolul 11, oraşul a fost rednumit KYOTO („Capitala”).

Kyoto a rămas capitala Japoniei până la transferul reşedinţei Guvernului la Edo, în timpul Restauraţiei Imperiale. După ce Edo a fost redenumit Tokyo („Capitala de Est”), Kyoto a fost cunoscut o perioadă scurtă ca Saiko („ Capitala de Vest”).